Sunt tot mai numeroși cetățenii moldoveni care pleacă în căutarea unor oportunități de a munci în afara țării, chiar dacă mulți dintre ei se expun unor riscuri majore, se arată într-o investigație publicată de Balkan Investigative Reporting Network (BIRN)
Anunțul părea suspect, dar Eugen Terente a fost suficient de disperat ca să încerce. Persoana cu care a intrat în legătură i-a spus că va câștiga un salariu decent la cules de fructe și i-a trimis fotografii cu ceea ce părea a fi o locuință confortabilă în orașul Beja, în sudul Portugaliei.
Abia când a ajuns acolo, la miezul nopții, cândva în iulie 2021, Terente și-a dat seama că va avea probleme.
Își dăduse pașaportul șoferului de autobuz, care trebuia să fie plătit de bărbatul care aranjase călătoria lui Terente. Dar când bărbatul a apărut, a pretins că nu are niciun ban la el și a promis că îi va recupera actele mai târziu.
„Atunci mi-am dat seama că ceva se întâmplă”, a declarat Terente, în vârstă de 31 de ani, pentru BIRN. „Am simțit că o senzație de frică îmi străbate corpul și am știut imediat că trebuie să fac ceva”.
Moldova, ce se învecinează cu România și Ucraina devastată de război, este una dintre cele mai sărace țări din Europa. Republica se confruntă totodată cu un flux masiv de oameni ce pleacă în străinătate în căutarea unui salariu și a unui viitor mai bun.
Potrivit datelor oficiale din 2021, mai mult de un sfert dintre moldoveni trăiesc în afara Moldovei; invazia Rusiei în Ucraina și creșterea costului vieții care a urmat îi determină pe tot mai mulți să plece.
„În țara noastră, 70 la sută dintre părinți spun că văd viitorul copiilor lor în străinătate”, spune expertul în economie Veaceslav Ioniță. „În următorii ani vom vedea mai mulți tineri care trăiesc în străinătate decât cei care rămân acasă”.
Dar, în timp ce unii pot prospera, mulți alții, precum Terente, cad victime ale fraudei și exploatării.
„Mulți moldoveni nu vor să plece în străinătate pentru perioade lungi, ci doar pentru lunile de vară, pentru a lucra în agricultură sau construcții”, consideră Tatiana Fomina, jurist la Centrul Internațional ”La Strada” din Moldova, care ajută victimele traficului de persoane și ale exploatării.
„Dar aceste companii nu le explică faptul că dacă poți intra într-o țară pentru 90 de zile, fără viză, asta nu înseamnă că ai drept de muncă acolo”.
Deși nu își cunoștea drepturile, Terente a fost de acord să plece. Nu știa că va sfârși prin o lua la fugă pur și simplu, pe un câmp din Portugalia, disperat ca să se întoarcă cumva acasă.
„Vârful aisbergului”
Potrivit unui raport
din decembrie 2020 al Grupului de experți pentru combaterea traficului de ființe umane al Consiliului Europei, GRETA, exploatarea pe piața muncii a devenit cea mai importantă formă de trafic de persoane care implică cetățeni moldoveni, iar numărul bărbaților moldoveni care sunt traficați este mai mare decât cel al femeilor.
În același an, Organizația Internațională pentru Migrație, OIM, a avertizat că doar șase din zece moldoveni aflați în Franța aveau contracte pentru munca prestată; în Marea Britanie, doar 40 la sută dintre bărbații moldoveni și 72 la sută dintre femei aveau contracte.
Românii au fost printre primii care au acceptat să muncească în agricultură în Portugalia, ceea ce a dus câteva dintre cele mai șocante cazuri de exploatare pe care Alberto Matos, de la organizația Solidariedade Imigrante, și le amintește. Cam din 2015, același lucru li se întâmplă și moldovenilor.
Matos își amintește că a primit odată un apel de la spitalul din Beja, același oraș în care a ajuns Terente. „Era un muncitor moldovean într-o situație foarte proastă”, spune el. „Era rănit. Era clar că fusese bătut”. Când poliția a investigat, adaugă Matos pentru BIRN, a descoperit că 10 persoane erau înghesuite într-o cameră mică. „Poliția a întrebat cine era șeful, dar oamenilor le era prea frică ca să vorbească”.
Potrivit Procuraturii pentru Combaterea Crimei Organizate și Cauze Speciale din Moldova, PCCOCS, traficanții de persoane mizează pe mai mulți factori, inclusiv pe vulnerabilitatea socială și economică a victimelor, printre care lipsa educației sau a oportunităților de angajare.
Victimele sunt de obicei recrutate prin intermediul rețelelor de socializare, cel mai adesea Facebook sau Odnoklassniki, o platformă populară în Rusia și în unele țări în care limba rusă este vorbită pe scară largă, precum și pe site-urile ce publică anunțuri online.
Marea majoritate a celor care au contracte le semnează în țara de destinație, ceea ce înseamnă că au făcut deja călătoria fără nicio garanție a locului de muncă sau a banilor pe care îi vor primi.
Controlul este apoi exercitat prin „metodele clasice”, conform unor informații primite de către BIRN de la poliția moldovenească, respectiv prin intermediul datoriei pe care o are victima, confiscarea actelor de identitate, existența barierelor lingvistice și, în unele cazuri, prin violență sau amenințarea cu violența.
Moldovenii intervievați pentru raportul OIM au declarat că în unele țări, cum ar fi Israel, Franța sau Germania, li s-a spus că un acord verbal este suficient, lăsându-i aproape fără niciun sprijin atunci când vine vorba de a dovedi încălcarea contractului.
Încercând să abordeze această problemă, în 2021, Moldova a deschis Serviciul de asistență pentru victimele de sex masculin, ca o filială a Centrului de asistență și protecție a victimelor și potențialelor victime ale traficului de persoane; cu un an înainte, Centrul a asistat 14 victime ale exploatării, în Moldova și în străinătate.
„În cele mai multe cazuri, moldovenii sunt exploatați în Portugalia, Spania și Germania”, a declarat directoarea Nadejda Radu. „Depinde foarte mult de șef; dacă șeful a fost dintr-o țară fostă sovietică, cel mai adesea oamenii nu vor primi contracte de muncă.”
Fomina, de la ”La Strada”, a declarat că moldovenii din zonele rurale, cu venituri mai mici și cu doar o educație de bază sunt mai vulnerabili la exploatare.
Dar, a declarat ea pentru BIRN, „de fapt, oricine poate fi o victimă”.
„Nu toate cazurile sunt făcute publice; vedem doar vârful icebergului. De cele mai multe ori, oamenii cred că au fost ghinioniști și că vor fi mai norocoși data viitoare.”
„Ei aleg să se informeze mai ales de pe internet și, chiar dacă mulți cunosc riscurile la care se expun, sunt dispuși să meargă înainte pentru că au văzut câteva exemple de succes.”
„Unii ne sună și ne întreabă dacă este sigur să plece la muncă. Dar, în cele din urmă, sunt gata oricum să își asume riscul.”
Doar o „schimbare sistemică” poate rezolva problema, spune Fomina.
„Cercetările de specialitate arată că motivul traficului de persoane este inegalitatea socială, care începe la naștere, sau diferențele de venituri dintre Moldova și țara vizată”, a spus ea.
Fără viză, fără contract
Pe lângă Portugalia, Polonia este o altă destinație frecventă pentru lucrătorii migranți moldoveni. ”La Strada” a relatat pentru BIRN două cazuri recente:
– În septembrie anul trecut, unei femei de 22 de ani din afara Chișinăului i s-a oferit un loc de muncă într-o fabrică de mezeluri din Polonia pentru 1 500 de euro pe lună, dar fără contract sau viză de muncă. O agenție locală i-a dat un număr de telefon. I s-a spus că, dacă are pașaportul biometric, poate pleca și va fi angajată acolo. De asemenea, i s-a spus că drumul până în Polonia va fi plătit de agenția care îi oferă locul de muncă. A fost de acord să plece. Femeia nu a semnat nimic în Moldova; în Polonia a semnat ceva, dar textul era în poloneză și nu știe ce scria. Femeia a lucrat timp de o lună fără să fie plătită și, mai târziu, i s-a spus că mai are de plătit costurile de transport. Fratele victimei a plătit pentru călătoria de întoarcere.
– O femeie în vârstă de 29 de ani din Chișinău a găsit, de asemenea, un loc de muncă prin intermediari într-o fabrică de prelucrare a cărnii din Polonia. Ea a văzut mai întâi anunțul online, a mers la o agenție din Chișinău și apoi a plecat fără contract sau viză de muncă, doar cu pașaportul biometric. I s-a promis un salariu de 800 de euro / lună. Odată ajunsă în Polonia, a semnat un contract cu fabrica. A rămas să lucreze acolo timp de o lună și jumătate și a primit doar 400 de euro. Și-a dat seama ce se întâmplă și s-a întors acasă. Numărul de telefon al agenției prin intermediul căreia s-a dus în Polonia a fost deconectat.
O cursă pentru libertate
În cazul lui Terente, i s-a spus că firma este înregistrată în România, țară membră a Uniunii Europene, dar că funcționează într-o casă privată din orașul său natal, Chișinău.
Acolo el a aflat că va fi plătit între 30 și 40 de euro pentru opt sau nouă ore de muncă pe zi, la cules de pepeni, pepeni verzi și măsline în Portugalia. Salariul minim în Republica Moldova, la nivelul lunii aprilie 2020, era de aproximativ un euro pe oră și, deși guvernul a promis că aproape va dubla această sumă începând cu ianuarie 2023, acesta este încă de doar 1,15 euro. Banii promiși lui Terente erau mult mai mulți.
Singura sa obligație era să ramburseze companiei intermediare, din salariul său, costul eliberării documentelor de care avea nevoie pentru angajare.
„Dar nu mi-au dat nimic”, și-a amintit Terente. „De fapt, am rămas cu datorii”.
Deja fără pașaport, bărbatul și-a amintit că a ajuns la locul de cazare, unde primul lucru pe care l-a văzut au fost niște femei care dormeau pe saltele, întinse direct pe podea.
Camerele și instalațiile sanitare erau murdare, ușile erau sparte; unii oameni beau. Terente nu vorbea decât română și rusă, însă a înțeles foarte bine ce se întâmpla. Nu a vorbit cu nimeni și a încercat să doarmă.
În zori, Terente a fugit de acolo, alături de un alt bărbat. După aproximativ 35 de kilometri, a ajuns la o secție de poliție, unde a fost sfătuit să sune la ambasada Republicii Moldova.
De acolo i s-a spus că va fi ajutat, dar a sunat și un bărbat pe care îl cunoscuse în autobuzul spre Portugalia, un alt culegător de fructe care lucra pentru o persoană de origine română în aceeași zonă. Au reușit să se întâlnească și Terente a început să lucreze pentru noul său șef, cu promisiunea că va fi plătit și ajutat să-și recupereze pașaportul.
Dar și acolo condițiile de muncă erau aceleași, iar după o săptămână, Terente și-a dat seama că nu se întâmpla nimic în privința pașaportului. „Așa că l-am sunat pe fratele meu pentru a-i spune despre situația mea”.
Acesta, aflat în Chișinău, a început să dea telefoane în stânga și-n dreapta și, după multe eforturi, a reușit să obțină un document de călătorie temporar de la ambasadă pentru a-l aduce pe Terente acasă. Ministerul de Externe al Republicii Moldova a contactat autoritățile portugheze, care au demarat o anchetă.
Alberto Matos, de la organizația SOLIM, a declarat că, de ani de zile, a fost martor la sosirea moldovenilor cu autobuzul în Portugalia, aparent ca „turiști” plini de speranță, dar făcuți să plece dezamăgiți.
„Poți sta în Portugalia cu un pașaport moldovenesc timp de 90 de zile, iar asta poate fi suficient pentru a munci într-o campanie agricolă”, a spus el.
„De mult timp am tot văzut autobuze care veneau. Iar când ajunge unul, imediat vine un autobuz mai mic pentru a-i lua pe oameni și a îi duce la țară, în niște case izolate, unde ajung să fie exploatați.”
Potrivit Procuraturii din Republica Moldova, în marea majoritate a cazurilor, recrutorii sunt moldoveni, iar companiile lor nu au licențe de angajare a persoanelor în străinătate și nici contracte de cooperare cu agențiile de ocupare a forței de muncă. În 2021, procurorii au anchetat 65 de cauze penale de trafic de persoane, soldate cu 55 de condamnări. Victimele sunt mai adesea bărbați decât femei.
Bărbații „nu cer ajutor”
În acest caz Terente a vorbit public, dar mulți alți bărbați moldoveni cu experiențe similare și chiar mai grave suferă în tăcere.
„Numeroși bărbați cred că ceea ce s-a întâmplat este din vina lor și nu cer ajutor”, ne-a declarat Alexandru Donos, psiholog la Serviciul de Asistență pentru Victimele Bărbați.
„Ei nu vor să coopereze cu autoritățile judiciare. Aceste concepții greșite ca și prejudecățile îi determină să ascundă situația pe care au trăit-o”.
Puțini sunt cei care pot avea încredere în autoritățile moldovenești. Raportul din 2022 al Departamentului de Stat al SUA
privind traficul de persoane a citat corupția din sistemul judiciar ca fiind un impediment major în aducerea traficanților în fața justiției.
Răspunzând la o interpelare privind situația lucrătorilor moldoveni din Portugalia, ministerul de externe a declarat că misiunile sale diplomatice sunt pregătite să ofere asistență consulară și că va monitoriza îndeaproape cazurile de exploatare raportate și va căuta dialogul cu autoritățile locale.
Terente spune că nu se aștepta să se îmbogățească atunci când a plecat la muncă în străinătate; „Am vrut doar să fac ceva diferit. Am vrut să văd cum este în altă țară”, a declarat el pentru BIRN. „Dar când am ajuns să îmi fie frică mi-am dat seama cât de mult m-am înșelat, iar de frică nu am scăpat nici după ce am ajuns acasă”.
”Am știut că trebuie să fug”
Portugalia a devenit una dintre principalele destinații pentru lucrătorii migranți moldoveni care ajung să fie exploatați. Unii reușesc să scape, dar rareori merg la poliție. Unii chiar aleg să se întoarcă. O victimă, care a vorbit sub rezerva anonimatului, și-a spus povestea pentru BIRN:
„Undeva în noiembrie am primit un telefon de la o companie de credit care mi-a spus că s-a acumulat o sumă mare și că trebuie să o achit. Îmi luasem un telefon pe credit și atunci mi-a crescut foarte mult datoria. Mi-am spus că trebuie să fug din țară. Am intrat pe un site și am găsit acolo o ofertă de muncă. Era un anunț atât de frumos – culegeam măsline și portocale. Am spus: „Mă duc”.
Am sunat și m-am întâlnit cu un bărbat într-un cartier din Chișinău. Închiria acolo un apartament, cred. Mie și altor oameni prezenți ne-au luat pașapoartele și ne-au spus că vom pleca a doua zi. Spuneau că ni se oferă cazare, condiții bune de trai și că vom fi plătiți cu 5 euro pe oră. Am pornit la drum cu ochii închiși.
Le-am zis celor de acolo că nu am bani pentru bilet și mi s-a spus că angajatorul ar putea plăti, iar apoi ni se va reține din primul salariu.
Când am plecat din Moldova am fost mai multe persoane, cam vreo 40 în autobuz. M-am împrietenit cu unii dintre ei. Unii au suferit mult acolo; o femeie însărcinată a pierdut sarcina în timp ce lucra pe câmp.
Am ajuns în acel sat din Portugalia la ora 3 dimineața și am intrat într-o casă cu două etaje. Ne-am cerut documentele dar ne-au spus că vor rămâne la ei, la patronii care ne plătiseră drumul și că până nu le vom returna datoria, nu ni le vor da. După cum au calculat ei, reieșea că la sosire datoram deja 500 de euro, pentru drum, asigurare, plata comisionului agenției.
Eram cu toții 37 de bărbați, inclusiv eu și trei femei. Am fost împărțiți în două grupuri; unii dintre noi au rămas cu un angajator, iar restul au mers la altul. Aici am înțeles că au fost moldoveni care au venit înaintea noastră și au avut probleme, au vrut să fugă, au fost prinși și bătuți, au fost întorși din drum.
În decembrie, la un moment dat, discuțiile s-au transformat în certuri. Șefii ne-au spus că moldovenii noștri ne-au vândut ca pe niște animale. După o ceartă între ei, când m-am implicat pentru a cere un avans, a doua zi mi-au spus că nu voi lucra cu ceilalți, că trebuie să plec. Mi-au spus să-mi fac bagajul și să plec.
Așa că l-am sunat pe unul dintre cunoscuții mei, care a postat pe Facebook despre acest caz. Ulterior, s-a implicat poliția locală și au sosit reprezentanții ambasadei. Totul s-a terminat după o lună și jumătate de ședere acolo. Moldovenii care veniseră cu mine s-au întors acasă, la fel și eu.
După aceea am mai fost de două ori, o dată în Polonia și altă dată în Portugalia, în zona Beja. Mi-au spus că proprietarii erau portughezi, dar tot la patroni români am ajuns. Numai că a doua oară nu mi-a mai fost frică, îmi cunoșteam drepturile, știam că pot lua o pauză de 15 minute, știam că masa de prânz trebuia să fie de o oră, nu de 15 minute și, mai ales, știam că pot să fug.”