Continuăm seria interviurilor pe un subiect de actualitate, respectiv respectarea drepturilor minorităților naționale din Ucraina și legea minorităților, recent adoptată de Kiev și care este acum ”sub lupa” Comisiei de la Veneția. Acum, un interviu cu dna Halyna Shumitska, profesor la catedra de Sociologie a Universității din Ujgorod (vestul Ucrainei)
Principalele idei:
- Adoptarea Legii minorităților etnice respectă un criteriu de aderare la UE. Legea reglementează mai bine funcționarea instituțiilor responsabile în domeniu
- Chiar dacă este firesc ca liderii politici să fie preocupați de soarta diasporei, asta nu înseamnă că legea va fi schimbată imediat sau că nu va intra în vigoare
- Ucraina are nevoie de o politică de integrare a minorităților, care însă să nu permită asimilarea acestora. Pentru asta este nevoie de timp
- Studiile ne arată că minoritățile au nevoie de învățarea în limba maternă dar și de factori socio-economici care să le permită însușirea limbii de stat (ucraineană)
- Invazia Rusiei în Ucraina crează schimbări în identificarea lingvistică a cetățenilor ucraineni, iar migrația forțată ajută la învățarea naturală și treptată a limbii de stat de către acei cetățeni care nu o cunoșteau deloc sau nu la un nivel suficient.
Despre legea minorităților
Ucraina a adoptat o nouă lege privind minoritățile (comunitățile) naționale la sfîrșitul anului 2022. În acest fel, Ucraina a îndeplinit una dintre principalele cerințe pentru începerea negocierilor privind aderarea la Uniunea Europeană. Termenul de comunități naționale este utilizat în textul legii în paralel cu cel de minorități naționale. Acesta a apărut datorită promovării sale active de către reprezentanții anumitor organizații, cum ar fi Consiliul comunităților naționale din Ucraina, care presupune că termenul minorități este ofensator. Totuși, după cum au observat experții, termenul „minorități naționale” este utilizat în Constituția Ucrainei și în întreaga legislație ucraineană, precum și în acordurile internaționale, ratificate de Ucraina, și în legislația UE. Și, în cele din urmă, acest termen este utilizat în decizia UE privind adoptarea unei noi legislații privind minoritățile naționale în Ucraina. Dacă ambii termeni vor rămîne în textul legii depinde în mare măsură de decizia Comisiei de la Veneția, în a cărei examinare se află acum textul legii.
Legea care a fost adoptată cu o majoritate covîrșitoare prevede înființarea unor instituții consultative și de consiliere la diferite niveluri ale instituțiilor puterii executive, precum și a centrelor naționalităților în centre regionale sau în orașe sau localități definite. Prin urmare, la nivel legislativ, pentru prima dată în istoria Ucrainei sunt definite și împuternicite funcțiile instituției centrale care asigură politica în domeniul protecției minorităților (comunităților) naționale.
În același timp, este foarte important ca noua lege să nu includă norme care să contrazică legile în vigoare ale Ucrainei, în așa fel încît să creeze lacune pentru nerespectarea legilor privind limba de stat și educația. Însă, încă de la început a fost evident că unele state membre ale UE, în primul rînd, bineînțeles, Ungaria, vor critica legea și vor cere extinderea drepturilor minorităților naționale în așa fel încît acest lucru să contrazică nevoile de siguranță națională și de unitate statală a Ucrainei. Este important de menționat că, în perioada agresiunii Rusiei în Ucraina, problemele minorităților naționale devin foarte sensibile, pentru că se află în domeniul siguranței umanitare a țării. În cadrul convorbirii telefonice din 4 ianuarie 2023, dintre președintele Ucrainei, Volodymyr Zelenskyi, și președintele României, Klaus Johhannis, acesta din urmă a remarcat că legea adoptată, care ar trebui să apropie Ucraina de standardele europene „a provocat îngrijorare și nemulțumire din partea autorităților române și a comunității românești din Ucraina”. El a făcut apel la partea ucraineană să modifice legea. Și Ministerul Afacerilor Externe al României a criticat legea.
Sîntem de acord cu experții în ceea ce privește faptul că este firesc ca un lider politic să se preocupe de diaspora din alt stat. Totuși, aceasta nu înseamnă că legea ucraineană nu va intra în vigoare, va fi schimbată imediat sau contravine obligațiilor internaționale ale statului nostru.
Integrare vs. asimilare
Statul ar trebui să pună în aplicare o politică de integrare, în același timp, să nu permită asimilarea persoanelor care aparțin minorităților naționale împotriva voinței lor. În ceea ce privește reacțiile statelor vecine și procesul de negociere privind intrarea în UE, experiența altor țări demonstrează că acesta este un proces lung și complicat. Presupun că pentru reprezentanții autorităților ucrainene care vor participa la procesul de negociere, obiectivul principal ar trebui să fie apărarea intereselor naționale ale Ucrainei, nu viteza de decizie.
Alte interviuri pe această temă:
cu Andriy Oleksandrovich Kolesnikov, profesor doctor în științe filologice, profesor la Universitatea Umanistă din Ismail
cu Sergiu Constantin, cercetător la Institutul pentru drepturile minorităților din cadrul Eurac Research
Limba română vs limba moldovenească
Problema identificării limbii este deosebit de urgentă pentru reprezentanții minorității naționale române din Ucraina (îndeosebi pentru cei din regiunea Odesa – n.ed). Acest lucru este dovedit de rezultatele interviurilor narative în profunzime, realizate în Transcarpatia în 2021 în cadrul proiectului internațional de cercetare Contested Language Diversity – Dealing with Minority Languages in post-Soviet Ukraine.
Aș dori să demonstrez exemplul unui fragment de interviu: „În 1990 am trecut la grafia latină. Este un paradox și Ucraina nu poate înțelege acest paradox! Pînă în anii ’90 numele nostru era „redacția programelor în limba moldovenească pentru românii din Transcarpatia”. Apoi, numele nostru a devenit „departamentul editorial românesc” Pentru ucraineni, este total indiferent dacă este vorba de limba română sau de limba moldovenească. Ei nu vor să înțeleagă că este vorba de o singură limbă. Și Moldova se face vinovată de acest lucru. O țară mică. Eu o compar adesea cu Transcarpatia. Moldova se află la o răscruce de drumuri.
Oamenii de știință din Republica Sovietică Moldovenească au inițiat o comisie de filologi de la Moscova pentru a asculta părerea lor, dacă este vorba de o singură limbă sau de limbi diferite. Prim-secretarul Partidului Comunist a chemat lingviști renumiți, iar aceștia au spus: aceste limbi sunt identice. Dar el a decis altfel: identice, dar diferite. De aceea avem o redacție în limba română; la Cernăuți, există o redacție în limba română; la Odesa – română-moldovenească. Acum, părinții elevilor, unde scrie moldovenește, spun: copiii noștri să fie învățați în limba română” (72 de ani, femeie, româncă, Uzhhorod).
Este important de menționat că România a făcut o solicitare Ucrainei la sfîrșitul anului 2021: să recunoască faptul că limba moldovenească nu există în conformitate cu Declarația de Independență a Republicii Moldova față de Uniunea Sovietică, care a definit că limba de stat este limba română. Prin urmare, Ucraina se orientează după Constituția Republicii Moldova, care la articolul 13 definește „limba moldovenească” ca limbă națională a unei țări (acest articol a fost introdus în 1994 de către partidele agrariene și socialiste pro-ruse). În decembrie 2013, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis că textul Declarației prevalează asupra definiției din Constituție (pentru detalii vezi articolul de aici)
Despre cunoașterea limbii ucrainene
Analiza datelor colectate și procesate, în special în cadrul proiectului menționat mai sus, care completează și extinde în mare măsură reflecțiile noastre anterioare, oferă temei pentru cîteva concluzii. Persoanele din generația mai în vîrstă care au primit o educație în timpul Ucrainei sovietice cunosc, pe lîngă limba lor maternă (maghiară, română), rusa și alte limbi, printre care și ucraineana. Persoanele din generația tînără care au fost educate în Ucraina independentă, cunosc limba lor maternă (maghiară, română), dar și ucraineana și alte limbi. În plus, persoanele care s-au născut în orașe cunosc mai multe limbi și limba care a avut sau are statut oficial la un nivel mai înalt decît alte limbi. Persoanele care lucrează în sectorul de stat cunosc limba oficială mai bine decît persoanele care lucrează în sectorul privat. Pentru toți aceștia, este important să cunoască limba maternă și limba oficială și să aibă condiții de învățare adecvate. Respondenții subliniază în special importanța menținerii limbii materne și a factorilor socio-economici care sunt adesea decisivi în fundamentarea necesității de a învăța limba oficială.
În același timp, există cîteva probleme nerezolvate legate de accesul la educație în limba ucraineană. Comisarul pentru protecția limbii de stat, Taras Kremin, a notificat la începutul lunii februarie 2023 despre 37 de școli din districtul Berehiv din Transcarpatia care nu au clase cu limba de predare ucraineană. „Acestea sunt rezultatele măsurilor de control de stat desfășurate de noi timp de trei luni, asigurate la cererea solicitanților din Transcarpatia. Am descoperit semne de încălcare și am informat Departamentul de Educație din Berehiv, conducătorii autorităților din Transcarpatia, Ministerul Educației și Științei din Ucraina, comisia de profil a Parlamentului, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei și Serviciul de Stat pentru Calitatea Educației din Ucraina. De asemenea, aș dori să adaug că, pe lîngă aceste încălcări, am descoperit că directorii școlilor, în cea mai mare parte, nu au certificate de cunoaștere a limbii de stat. Iar programele educaționale parțiale nu sunt traduse în limba ucraineană. De asemenea, am descoperit că afișajul public nu corespunde cerințelor definite de lege. Noi nu suntem o instituție punitivă, dar nu pot să-mi imaginez cum în majoritatea celor 108 școli din raionul Berehiv nu există suficiente posibilități de stăpînire a limbii ucrainene. Dacă comparăm acest număr de școli unde nu avem profesori de limbă și literatură ucraineană, cu zecile de mii de persoane strămutate în vestul Ucrainei, ajunge la concluzia că putem găsi soluții”, a spus ombudsmanul lingvistic.
„Problemele legate de accesul la educație, servicii și informații în limba ucraineană ar putea fi rezolvate prin programul regional de asistență pentru stăpînirea limbii ucrainene ca limbă de stat”, a adăugat Taras Kremin.
Cum participă minoritățile la viața publică
Un sondaj sociologic, realizat în 2020 la comanda Consiliului Europei, a cercetat opiniile respondenților din comunitățile multietnice cu privire la influența minorităților naționale asupra procesului de luare a deciziilor la nivel local, de unde rezultă că 44% au o opinie neutră. În plus, 29% dintre respondenți consideră că minoritățile naționale influențează pozitiv situația generală din comunitatea lor, în timp ce 8,5% exprimă o opinie contrară. Pe baza rezultatelor acestui sondaj, 25% dintre respondenții de pe întreg teritoriul Ucrainei consideră că multietnicitatea comunității creează avantaje și posibilități suplimentare de dezvoltare.
Marea majoritate a liderilor organizațiilor civice ale minorităților naționale au vorbit despre participarea în general activă a minorităților naționale (cu excepția romilor) la viața publică.
Mai variate și contradictorii au fost opiniile respondenților cu privire la participarea minorităților naționale la alegeri și la reprezentarea acestora în contextul reformei administrației locale. Pe de o parte, în opinia reprezentanților minorităților naționale dispersate geografic, reforma a creat condiții pentru îmbunătățirea reprezentării acestor minorități în instituțiile locale. Pe de altă parte, mai mulți respondenți și-au exprimat opinia că minoritățile naționale nu au posibilitatea de a fi reprezentate proporțional în organele de conducere ale comunității teritoriale și/sau critică noile reguli electorale din cauza implementării unui sistem electoral proporțional cu liste deschise de partid pentru alegerile pentru comunitatea teritorială unită cu mai mult de 10.000 de alegători și prin ridicarea pragului electoral la 5% (vezi secțiunea 1.2 din raport).
În general, ideea de descentralizare a puterii este estimată pozitiv de către cetățeni și de către elitele locale. Această concluzie este confirmată de sondajele sociologice din întreaga Ucraină și de interviurile, realizate în cadrul proiectului cu diverși reprezentanți ai elitelor locale. Majoritatea respondenților au fost de acord că reforma administrației locale mișcă țara în direcția corectă și oferă comunităților locale mai multe posibilități. Această concluzie se referă, de asemenea, la minoritățile naționale, care trăiesc compact pe anumite teritorii și care, datorită descentralizării puterilor și resurselor financiare, pot avea o mai mare influență (prin intermediul reprezentanților lor) asupra furnizării de servicii, lucru extrem de important pentru viața de zi cu zi a comunităților locale. Vechile consilii sătești sau orășenești erau mai apropiate de cetățeni, dar prea slabe. Noile comunități teritoriale unite pot părea mai îndepărtate, deși mai apropiate decît administrația raională (de asemenea, aceasta nu avea legitimitate electorală locală). Dar ele sunt acum responsabile pentru multe servicii de importanță vitală.
Noua realitate lingvistică
Avînd în vedere condițiile create de invazia Rusiei în Ucraina, pot afirma că există schimbări în identificarea lingvistică a cetățenilor ucraineni, indiferent de etnia sau grupul din care fac parte. Presupun că procesele de migrație forțată din Ucraina vor schimba fundamental situația lingvistică, ajutînd la învățarea naturală și treptată a limbii de stat de către acei cetățeni care nu o cunoșteau deloc sau nu la un nivel suficient.
Realizarea de interviuri de biografii lingvistice ale persoanelor care și-au schimbat limba de comunicare în interiorul țării sau în străinătate, din cauza războiului, ar putea da rezultate interesante, iar cercetarea lor concluzii pe măsură.
În procesul de construcție identitară, a istoriei lingvistice personale, apare o nouă viziune asupra evenimentelor întîmplate în viață, prin urmare, oamenii își regîndesc și își transformă continuu propria experiență și identitate.
Identitatea națională se formează prin conștientizarea personală a apartenenței la națiune ca o comunitate distinctă care este unită în primul rînd prin limbă, dar și prin nume, simboluri, origine geografică și etnică și socială, memorie istorică, tradiții naționale etc.
Identitatea națională se formează prin conștientizarea distincției față de alte națiuni, fiind definită de limba și cultura creată.
Titlul, introducerea și subtitlurile aparțin redacției. Interviul face parte dintr-un proiect mai amplu de investigare a respectării drepturilor minorității românești din Ucraina
