Cluburile de fotbal ale etnicilor maghiari din România, Serbia și Slovacia – toate susținute cu fonduri generoase de către guvernul lui Viktor Orban – vor juca anul acesta în competițiile europene. Dar asta nu înseamnă că echipele au devenit mai populare în țările de origine, se arată într-un articol publicat de Balkan Insight.
Roland Niczuly, portarul echipei Sepsi OSK, țopăie agitat pe linia porții. A mai trăit un astfel de moment. La fel și echipa sa.
Cu doar un an înainte, Niczuly, care este etnic maghiar, a contribuit la obținerea primului mare trofeu pentru echipa sa din Ținutul Secuiesc, o regiune din România locuită preponderent de etnici maghiari.
Acum, echipa sa este pe punctul de a câștiga Cupa României pentru a doua oară consecutiv. S-a ajuns într-un moment decisiv din seria loviturilor de la 11 metri care urmează să desemneze echipa victorioasă. Mark Tamas, un internațional ungur, tocmai a înscris și a dus scorul la 5-4 pentru Sepsi OSK în finala cu Universitatea Cluj.
Ivan Martic, un fundaș elvețian cu origini croate ce joacă pentru ”U”, așează mingea pe punctul cu var. Se dă câțiva pași în spate, concentrat la ceea ce are de făcut. Trage aer în piept, se apropie de minge și o lovește puternic spre unul din colțurile porții.
Dar Niczuly ghicește și se arcuiește spre stânga respingând mingea aparent fără efort. Fanii lui Sepsi, ce flutură steaguri maghiare în spatele porții, erup de bucurie. Niczuly își apropie mâna de piept spre sigla echipei și se îndreaptă spre ei, urmat de ceilalți coechipieri.
Pentru Niczuly, momentul înseamnă mai mult decât o simplă victorie în cupă, pentru el cel mai important este să joace pentru Sepsi. Tânărul a crescut într-un oraș în care populația este în proporție de 90 la sută formată din secui, iar el știe cât de mult înseamnă Sepsi pentru acești oameni.
În 2019, când a avut un meci în deplasare cu Farul Constanța, Niczuly a fost scuipat de publicul local: „Au fost atunci și scandări xenofobe”, spune portarul. „Acel meci mi-a lăsat un gust amar și nici acum nu-mi găsesc cuvintele. Și noi luăm parte la acest campionat de fotbal și ar trebui să fim respectați”.
Modul în care, pe 24 mai, Niczuly a sărbătorit câștigarea finalei Cupei României, a fost clar: nu s-a evidențiat doar el, ci și emblema, clubul pentru care joacă, semnalând că „locul nostru este aici – fie că vă place sau nu”.
Acum în iulie, odată cu reluarea sezonului fotbalistic, pentru prima dată în istorie vor exista trei echipe din zone locuite de etnici maghiari din afara Ungariei care vor concura în competițiile europene de club.
Sepsi OSK, care a obținut calificarea în Conference League după victoria din Cupa României, va fi însoțită în competiție de FC DAC Dunajska Streda, care a terminat pe locul doi în prima ligă slovacă pentru a treia oară în ultimele cinci sezoane. Lor li se adaugă FK TSC Backa Topola, din provincia Vojvodina din Serbia, care a obținut cea mai bună clasare din istoria sa în SuperLiga sârbă, ocupând locul al doilea și obținând astfel un loc în turul 3 de calificare în cea mai importantă competiție europeană, UEFA Champions League.
Acest succes combinat nu este o coincidență: de când premierul ungar Viktor Orban a recâștigat puterea în 2010, politica guvernului său de dezvoltare a cluburilor sportive și a infrastructurii în cadrul comunităților etnice maghiare din jurul Balcanilor a fost o strategie cheie.
Potrivit datelor colectate de Atlatszo în anul 2022, 49,5 milioane de euro din fondurile contribuabililor au fost direcționate către etnicii maghiari din Slovacia, România și Serbia. „Sportul este limba noastră comună, sportul ne unește. Prin urmare, guvernul maghiar va sprijini înființarea de academii pe tot cuprinsul Bazinul Carpatic”, declara Viktor Orban în 2018, cu ocazia inaugurării Academiei de Fotbal MOL din Dunajska Streda.
Un club slovac bine pus la punct
Dunajska Streda este un oraș mic și pitoresc de doar 23.000 de locuitori din zona Zitny ostrov din sud-vestul Slovaciei. Plimbându-te pe străzile liniștite, observi că arhitectura este un amestec de stil hasburgic, neoclasic și postmodern – o vitrină a turbulentelor schimbări culturale și politice de care a avut parte.
Înainte de Primul Război Mondial, orașul a făcut parte din Regatul Ungariei și a fost un centru al intelectualității iudeo-maghiare. În urma Tratatului de la Trianon din 1920, care a deposedat Ungaria de două treimi din teritoriul său și de aproape jumătate din populație, orașul a fost cedat Cehoslovaciei, apoi a fost restituit Ungariei în 1938.
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, înfloritoarea comunitate evreiască din Dunajska Streda a fost decimată, aproape 3.000 de oameni fiind trimiși la Auschwitz, iar la sfârșitul războiului, cea mai mare parte a populației maghiare a fost expulzată, iar cetățenia le-a fost retrasă. În timpul regimului comunist, o mare parte din arhitectura maghiară a orașului a fost demolată și înlocuită cu clădiri ale realismului socialist. Abia după căderea comunismului orașul a început să își redescopere identitatea maghiară.
După 30 de ani, Dunajska Streda, cu o populație formată acum în proporție de 72% din etnici maghiari, se simte la fel de maghiar ca întotdeauna. Iar lucrul acesta se simte și la FC DAC.
După destrămarea Cehoslovaciei, FC DAC a fost un club care a oscilat între primul și al doilea eșalon al fotbalului slovac. Dar în ultimii ani, soarta s-a schimbat: DAC a rămas în prima ligă din 2014 încoace și este singura echipă care s-a apropiat de marile echipe locale precum Slovan Bratislava în ultimele cinci sezoane, asta în mare parte datorită banilor magnatului Oszkar Vilagi.
„Dunajska Streda a făcut progrese uriașe de când Oszkar Vilagi s-a alăturat clubului, în 2014”, spune Jan Jasenka, un jurnalist de fotbal la Sportk.sk. „A construit o infrastructură care este una dintre cele mai bune din Slovacia. Vom vedea cu siguranță rezultatele academiei lor în viitor, iar pe teren vedem deja rezultatele”.
Vilagi este directorul general adjunct al MOL Group – multinaționala ungară de petrol și gaze care a finanțat parțial noul stadion al clubului, MOL Arena – și este directorul general al filialei slovace a MOL, Slovnaft. MOL a fost criticată pe scară largă în ultimele 18 luni pentru că a continuat să facă afaceri în Rusia și pentru sprijinul public al directorului său general Zsolt Hernadi față de politica lui Orban de a se opune planurilor UE de a opri importurile de petrol și gaze rusești.
Vilagi este prieten cu Orban încă din 1990, când cei doi s-au cunoscut prin intermediul Internaționalei Liberale, o federație mondială a partidelor politice liberale și progresist-democratice, în care amândoi erau membri. Cu toate acestea, Vilagi insistă că nu este „un om al lui Orban”.
„Da, ne spunem unul altuia pe numele mic; ne cunoaștem din 1990, când amândoi am început ca politicieni liberali”, a declarat Vilagi în 2018. Dar „DAC este o organizație apolitică, nu are activități politice”.
În ciuda acestui fapt, clubul de fotbal a primit milioane de euro de la guvernul maghiar și de la Federația Maghiară de Fotbal (MLSZ), care a contribuit cu 6,5 milioane de euro la înființarea Academiei de Fotbal MOL în 2018 și cu alte 4 milioane de euro la operațiunile academiei.
„Bineînțeles, și finanțele lui Orban au ajutat, dar în ceea ce privește fotbalul, DAC a făcut progrese semnificative”, spune jurnalistul Jasenka. „DAC, care era unul dintre cluburile de la coada clasamentului, este acum principalul candidat la lupta pentru titlu alături de Slovan Bratislava.”
Chiar și înainte de intervențiile lui Vilagi și Orban, DAC a fost un club care a ajutat la reaprinderea fervoarei maghiare în oraș, dar care a provocat totodată o creștere a tensiunilor etnice între comunitățile maghiare și slovace. La un meci din 2008 dintre DAC și Slovan, peste 60 de persoane au fost rănite în ciocnirile dintre poliție și cele două grupuri de suporteri, asta după ce fanii DAC au protestat față de cei ai lui Slovan care au ars un steag maghiar.
„Poate că sprijinul deschis din partea Ungariei îi enervează pe unii oameni, dar cred că o echipă a unei minorități etnice – fie ea oriunde în lume – va fi o țintă, mai ales când își asumă faptul că este o echipă a unei minorități etnice”, a declarat pentru BIRN Gergely Marosi, profesor de jurnalism sportiv la Universitatea Metropolitană din Budapesta.
Fanii DAC cântă în limba maghiară, cântă imnul național maghiar și afișează steaguri maghiare la meciurile lor. Ca răspuns la acest lucru, în 2019, guvernul Slovaciei a adoptat o lege care face ca intonarea imnurilor naționale străine să fie considerată o infracțiune. Acest lucru a provocat o reacție uriașă din partea fanilor DAC. „Vom cânta și vom plăti amenzile”, spunea Vilagi la acea vreme.
Tensiunile continuă și astăzi. „Nu avem o relație bună cu cluburile slovace”, recunoaște Vladimir Vladimirovic, un fan al DAC. „Toate grupurile de fani din Slovacia ne urăsc pentru că suntem maghiari”.
Vladimirovic este un localnic din Dunajska Streda care a asistat la primul său meci la vârsta de patru ani. Fiul său a făcut același lucru la doar trei ani. În copilărie, casa lui Vladimirovic se afla la 100 de metri de clubul de fotbal. Acolo la stadion, un refugiu maghiar într-o țară străină, se simțea ca acasă.
„Suntem mândri de naționalitatea clubului nostru”, spune Vladimirovic. „Suntem maghiari, așa că ne susținem clubul în limba maghiară.”
„Este special să susții un club care a avut întotdeauna fani maghiari și un club care este mândru de acest lucru”, spune Mate Kovacs, tot un fan DAC, care în prezent studiază la Bratislava.
Tatăl și bunicul lui Mate au susținut DAC, iar în copilărie a jucat pentru echipele de tineret ale echipei. El este mândru de rădăcinile sale. „Sunt foarte fericit că pot susține DAC. Dar, din păcate, trebuie să accepți că în unele meciuri fanii adversarilor ne insultă pentru că susținem echipa în altă limbă.”
Războiul cultural dintre DAC și cluburile rivale este neîncetat, iar criticii spun că politica de investiții a guvernului maghiar este parțial de vină pentru că a alimentat disputa.
Finanțarea proiectelor și a organizațiilor în sine nu este o problemă. Mulți etnici maghiari continuă să fie discriminați în Slovacia, în timp ce sudul țării, unde se află sediul DAC, a fost privat de zeci de ani de finanțare adecvată. Dar finanțarea din partea guvernului maghiar pare să fie făcută pe baze ideologice.
„Da, sudul Slovaciei este discriminat, dar soluția la această problemă nu este afluxul incontrolabil de fonduri, care sunt distribuite pe baza unei ideologii și nu a calității, distorsionând nu numai concurența economică, ci și pe cea culturală”, a declarat politologul maghiar Kalman Petocz pentru Hungarianmoney.eu.
Clientelismul este o acuză de care Orban a a avut parte în mod repetat acasă, iar acest lucru este evident și pentru mulți maghiari din afara granițelor. De mai multe ori, întreprinderi și organizații slovace mici, abia înființate, chiar fără un site de prezentare, au primit donații din partea guvernului maghiar, în timp ce întreprinderile cu tradiție nu au primit nimic.
În mare măsură, prin această strategie Orban încearcă să își țină aproape prietenii. Oameni precum Vilagi, cu influență la MOL și în lumea afacerilor, sunt aliați cheie pentru premierul ungar. Dar, pe de altă parte, aceasta este și o modalitate de a menține vie comunitatea maghiară din regiune.
„Guvernul a fost întotdeauna destul de deschis în ceea ce privește sprijinul pentru zonele cu minorități maghiare, iar acest lucru include și sprijinul pentru cluburile sportive”, spune Marosi. „Cred că „de ce” se datorează faptului că guvernul consideră că sportul are o valoare strategică și este esențial pentru menținerea în viață a comunității. De asemenea, sportul este legat de conceptul de patriotism și este considerat ceva foarte important în formarea unei identități.
„Cluburile de etnie maghiară au, de asemenea, cooperări și legături cu cluburi maghiare, astfel încât jucătorii – în special cei tineri – se transferă adesea în afara țărilor de origine”, adaugă el.
Susținere puternică pentru Backa Topola
Același lucru este valabil și în Serbia. „Trăim într-o Europă în care este loc doar pentru cei care militează pentru unitate și nu pentru cei care seamănă discordie”, spunea Viktor Orban la deschiderea academiei FK TSC din Backa Topola în 2019.
Backa Topola este un oraș din provincia autonomă Voivodina, Serbia. Este unul destul de nou, fondat în 1750 de către 200 de familii maghiare și slovace care au sosit din Ungaria Superioară (regiune în Slovacia de astăzi).
La fel ca Dunajska Streda, Backa Topola a avut un trecut oarecum turbulent. Până în momentul Primului Război Mondial, orașul ajunsese la o populație de 18.000 de locuitori, apoi, la fel ca Dunajska Streda, a fost cedat prin Tratatul de la Trianon. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost ocupat de forțele maghiare timp de trei ani, iar în 1944 a fost folosit de către SS pentru deportarea evreilor. Odată eliberat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul s-a redresat din nou și a pornit pe calea unei industrializări puternice sub guvernul Iugoslaviei comuniste.
În prezent, majoritatea oamenilor, aproximativ 58% dintre cei 33.000 de locuitori din Backa Topola sunt încă de etnie maghiară, iar clubul de fotbal a jucat, în ultimii 75 de ani, un rol crucial în menținerea în viață a culturii maghiare.
Înființat sub numele de Topolyai Sport Club în 1913, clubul a suferit opt schimbări de nume diferite în ultimii 100 de ani, trecând de la o serie de denumiri sârbești la cele maghiare.
„În 2013, pentru a-și sărbători centenarul și pentru a iniția un restart, clubul și-a restabilit numele original”, a declarat pentru BIRN Vladimir Novakovic, jurnalist la postul de televiziune sârb Sport Klub.
„Pe atunci jucau în eșalonul al patrulea, dar în niciun caz Topola nu era un fel de zonă izolată. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, marele Jeno Kalmar [antrenorul faimoasei echipe Honved din anii 1950] și-a petrecut acolo ultimii ani din cariera de jucător”, explică Novakovic.
„Relansarea a fost însoțită de o ascensiune remarcabilă – a fost nevoie de doar șase sezoane pentru ca TSC să treacă din al treilea eșalon în SuperLiga sârbă pentru prima dată în istorie. Să ajungi acolo nu este o performanță neobișnuită pentru cluburile din Vojvodina, dar TSC se distinge de restul pentru ambiție”, povestește el.
De la re-startul clubului, 30 de milioane de euro au fost investite numai în infrastructura sportivă, o sumă enormă pentru orice club din fotbalul sârbesc, inclusiv pentru giganții locali Steaua Roșie sau Partizan Belgrad. Dar, spre deosebire de Slovacia, unde investiția și clubul au fost întâmpinate cu o opoziție vehementă, în Serbia nu a existat nici o respingere, asta datorită în parte relației cordiale a Ungariei cu vecinul său din sud.
Din punct de vedere istoric, Ungaria și națiunile iugoslave au avut relații proaste, dar relația Ungariei cu Serbia a înflorit în ultimul deceniu, odată cu apropierea dintre Orban și președintele sârb Aleksandar Vucic.
Ungaria este singura țară vecină cu care Serbia a semnat un acord de cooperare strategică. Acordul este extins, vizând peste 20 de sectoare, inclusiv infrastructura și economia. Cele două țări au găsit un teren comun și în ceea ce privește neîncrederea lor în UE, în legătură cu sancțiunile rusești și cu aprovizionarea cu energie și un acord comun privind perspectivele eurasiatice.
„Națiunea maghiară consideră astăzi națiunea sârbă ca fiind una soră”, a declarat în luna mai Peter Szijjarto, ministrul de externe al Ungariei, care a continuat, de asemenea, să laude modul în care Serbia tratează populația sa de etnie maghiară. „Sub conducerea președintelui dvs, Serbia tratează comunitatea maghiară din Voivodina într-un mod care servește drept model pentru întreaga lume.”
Această relație se reflectă și în modul în care TSC și fanii săi au fost tratați de către oficialii guvernamentali, mass-media și chiar de către cluburile rivale din Serbia. „Am văzut multe tensiuni etnice în Slovacia și România în jurul meciurilor cluburilor lor legate de Orban”, crede Novakovic. „Dar ceea ce s-a întâmplat la Topola a fost remarcabil.”
„La începutul proiectului, a avut loc o întâlnire între oamenii cheie din spatele clubului și suporterii organizați de TSC. A fost făcută o cerere din partea consiliului de administrație de a folosi limba maghiară cât mai rar posibil pentru a evita orice tensiuni”, povestește el. „După patru ani de experiență în SuperLiga, nu am întâlnit nicio persoană care să aibă vreo problemă cu faptul că există un club maghiar în campionat, ceea ce este mai mult decât interesant știind atmosfera generală din Serbia din ultima vreme”.
Oamenii din Serbia văd TSC ca pe o schimbare normală și, cu banii de care dispun, ca pe un club care ar putea rivaliza cu monopolul Stelei Roșii și al lui Partizan, care au dominat fotbalul sârbesc de la destrămarea Iugoslaviei încoace.
„Atât presa, cât și publicul larg privesc TSC cu ochi buni”, spune Novakovic. „SuperLiga sârbă este, din păcate, o competiție dominată de două cluburi – asta este o problemă sistemică. Dar faptul că cineva investește mulți bani atât în stadion, cât și în academie, este o noutate aici.”
De la formarea Super Ligii sârbe în 2006, Steaua Roșie și Partizan au ocupat primele două poziții în 14 din cele 17 sezoane, ceea ce face ca reușita lui TSC să fie cu atât mai importantă.
Dar succesul lui TSC nu este de așteptat să aibă un impact doar pe teren, ci și în afara lui. „Cred că în Balcani există multă diversitate culturală în rândul populației, dar nu suficient de multă în sfera publică și ce ar putea fi mai bine decât să avem un club de fotbal puternic al minorităților?”, spune Novakovic.
O opinie care în fotbalul românesc nu este larg împărtășită.
Fanii din Sfântu Gheorghe
După victoria echipei Sepsi OSK în Cupa României pe 25 mai, premierul ungar Viktor Orban scria pe Facebook: „Hai Sepsi! Felicitări, Laszlo! Ai reușit!”.
Sepsi are sediul la Sfântu Gheorghe, un oraș cu o populație de 56.000 de locuitori din județul Covasna, în estul Transilvaniei. Sfântu Gheorghe este una dintre vechile așezări din Transilvania, originile sale datând încă din 1332. La fel ca teritorii din actuala Slovacie și Serbie, și acest oraș (inclusiv Transilvania) a fost pierdut de către unguri în urma semnării Tratatului de la Trianon, dar a trecut pentru scurt timp din nou sub controlul maghiar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Și aici populația evreiască a fost ghetoizată.
Orașul a fost retrocedat României la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de a deveni, pentru o scurtă perioadă de timp, parte a Regiunii Autonome Maghiare în 1952, care a fost apoi desființată în 1962 și înlocuită cu județe, nedemarcate pe criterii etnice.
În prezent, 74% dintre locuitorii din Sfântu Gheorghe sunt de origine maghiară. Cifra este similară pentru județul Covasna, care are o populație de 210.000 de locuitori. Orașul în sine se simte ca o „Ungaria departe de Ungaria” și acționează ca un punct central pentru populația secuiască din Ținutul Secuiesc sau Szekelyfold. Există un muzeu al populației secuiești, fondat în 1875, iar pe multe dintre străzile orașului flutură steagul neoficial albastru și auriu, care în trecut a fost asociat cu unele mișcări extremiste. Acum, Sepsi OSK începe să devină o importantă piatră la temelia identității culturale locale.
Spre deosebire de Dunajska Streda și Backa Topola, Sfântu Gheorghe nu are prea multă cultură fotbalistică. Până în 2011, orașul nici măcar nu avea o echipă de fotbal, după ce întreprinderile anterioare fuseseră desființate. Dar, odată ce a venit succesul, fanii s-au înghesuit la meciuri.
„Înainte de promovarea echipei de fotbal în prima ligă, baza de fani a orașului Sfântu Gheorghe era concentrată în principal pe echipa de baschet feminin -Sepsi SIC”, spune Răzvan Luțac, jurnalist la Gazeta Sporturilor. „Am relatat câteva meciuri de baschet, iar atmosfera era incendiară. Așa că, după promovare – și după ce Sepsi și-a terminat noul stadion – fanii au venit în număr mare la meciurile de fotbal.”
Ascensiunea lui Sepsi a fost rapidă, urcând din eșalonul al patrulea în top în doar patru sezoane. La promovarea în Liga I din România, au fost întâmpinați imediat de o opoziție ferventă – o opoziție care depășește cu mult ceea ce se vede în Slovacia.
„De îndată ce Sepsi se va apropia de vârf, îmi voi cheltui toți banii pe fotbal”, spunea în 2022 celebrul proprietar al celui mai mare club din România, FCSB, Gigi Becali. „Vom distruge tot ce are legătură cu ei. Nu îi voi lăsa să câștige titlul, îl vom ține pe Orban la distanță. Vă promit că atunci când Sepsi sau Csikszereda [un alt club susținut de Orban, în al doilea eșalon românesc] vor deveni prea puternice, voi investi o mulțime de bani. Sunt gata să cheltuiesc 10 milioane de euro pentru ca ungurii să nu fie mai buni decât FCSB-ul meu.”
Cele 10 milioane de euro ale lui Becali sunt cu 1 milion de euro mai puțin decât veniturile lui Sepsi numai pentru 2022, asta după ce guvernul maghiar a investit 6 milioane de euro în club. În acest fel, Sepsi a atras doi internaționali români și doi internaționali maghiari și a devenit o amenințare pentru echipele de elită tradiționale din România.
În ciuda clasării la mijlocul clasamentului în ultimele două sezoane, Sepsi a câștigat două cupe ale României și a reprezentat țara în fotbalul european de două ori.
„Fiecare punct pe care îl obținem în Europa se aduce pentru România, nu pentru Ungaria”, a subliniat patronul Laszlo Dioszegi, omul lăudat într-o recentă postare a lui Orban pe Facebook, în 2022. „Jucăm pentru România și ar fi frumos ca lumea să înțeleagă și să accepte acest lucru. Sportul ar trebui să unească, nu să dezbine”.
Însă doar prezența lui Sepsi în fotbalul românesc i-a divizat pe mulți. Rivalitatea fotbalistică dintre România și Ungaria este deja una dintre cele mai aprige din fotbalul mondial, iar meciurile dintre cele două națiuni, atât la nivel de club, cât și la nivel internațional, se termină adesea cu incidente între fani. Iar retorica lui Orban nu a făcut decât să sporească tensiunea.
Orban a fost fotografiat și criticat pentru că a purtat o eșarfă cu harta Ungariei Mari – Ungaria de dinainte de Tratatul de la Trianon – și a postat o hartă a Ungariei Mari pe pagina sa de Facebook.
De asemenea, el a ținut un discurs devenit celebru în iulie 2022 la Universitatea liberă de vară Balvanyos din orașul balnear Băile Tușnad. „Noi [maghiarii] nu suntem o rasă mixtă… și nu vrem să devenim o rasă mixtă. În perioada dificilă care ne așteaptă, pentru a ne menține ambițiile naționale, trebuie să rămânem uniți. Patria trebuie să rămână unită, iar Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din bazinul carpatic trebuie să rămână unite”, a spus el.
Orban a susținut întotdeauna că eforturile sale în România sunt benigne, că sistemul cultural și politic transfrontalier pe care l-a pus în aplicare are ca scop schimbarea minților, nu a frontierelor. S-ar putea să fie adevărat, dar fervoarea naționalistă pe care o intensifică a avut un efect destabilizator în special în România – iar reacțiile la meciurile de fotbal au fost neîncetate.
În ianuarie, un meci dintre Sepsi și FCU 1948 Craiova a fost suspendat după ce fanii craioveni au refuzat să se abțină de la scandări antimaghiare. În 2021, Dinamo București a fost amendată pentru că fanii săi au cântat „Scoateți-i pe unguri din țară”, în timp ce în 2020 un meci a fost suspendat timp de 10 minute, deoarece fanii Petrolului Ploiești au aruncat cu obiecte în jucătorii lui Sepsi și a scandat lozinci xenofobe.
„În primul rând, să vorbim puțin despre fanii echipelor adverse”, spune Luțac. „Există grupuri, mișcări și persoane naționaliste în bazele de suporteri ale altor echipe și facțiuni ultra”.
„Fiind o echipă susținută de minoritatea maghiară, Sepsi a fost frecvent ținta unor scandări xenofobe din partea acestor indivizi. Dacă îi întrebi de ce scandează lucruri de genul „Scoateți-i pe unguri din țară”, îți răspund că au fost provocați, spunând „Ne sfidează cu steagul secuiesc, tot spun „Ria, Ria, Hungaria” ca să ne enerveze și așa mai departe”, explică Luțac.
Fotbalul din întreaga lume a fost întotdeauna un focar pentru astfel de sentimente violente de dreapta, naționaliste, dar situația din România, Slovacia și, într-o măsură mai mică, Serbia este practic unică. Situații comparabile în fotbalul mondial sunt fanii echipei Celtic din Scoția, care afișează steagul irlandez, cei de la Athletic Club din Bilbao, care se autoproclamă reprezentanți ai regiunii basce și fanii Barcelonei, care poartă steagul Cataloniei.
Dar în niciunul dintre aceste exemple nu există un club susținut financiar și politic de către guvernul unei națiuni suverane. Reacția de respingere a fost întotdeauna inevitabilă, spun observatorii, mai ales atunci când acea națiune are o perspectivă atât de naționalistă și izolaționistă.
„Democrația se deteriorează în Ungaria sub regimul Orban, așa că utilizarea a milioane de euro pentru fotbalul profesionist în afara țării este discutabilă și are doar un efect populist”, susține Luțac.
„Dar, în egală măsură, poți critica anumite cluburi din Premier League pentru că sunt deținute de fonduri de investiții din state autoritare. Manchester City a câștigat Liga Campionilor cu un proiect la fel de discutabil din punct de vedere moral. Dar eu cred că proiectul Sepsi este discutabil din punct de vedere moral din cauza implicării lui Orban, nu din cauza fanilor”, spune el.
Și odată cu asta începe o conversație dificilă. În Slovacia și România, în special, maghiarii au fost marginalizați din punct de vedere istoric, astfel încât pentru acești oameni și pentru comunitățile lor, cluburile de fotbal au devenit piloni importanți de afirmare socială. Dar fundalul politic este tulbure și nu face decât să alimenteze tensiunile și mai mult.
În ceea ce privește oamenii, aceștia au învățat să trăiască cu această situație. Au devenit rezistenți în sfidarea lor și poartă cu mândrie steagul maghiar. Roland Niczuly, portarul lui Sepsi, este un exemplu bun.
„Cântecele xenofobe au devenit atât de frecvente încât nu le mai aud”, a declarat Niczuly înainte de finala cupei din luna mai. „De fapt, când le aud, izbucnesc în râs. Este frustrant pentru adversari că putem forma un grup atât de puternic la Sepsi”.
„Ar fi o mare onoare să joc pentru Ungaria, visul meu ar deveni realitate. Dacă voi primi vreodată un telefon de la echipa națională a Ungariei, voi spune da cu toată inima. Nu m-aș gândi nicio secundă”, afirmă el. „Eu sunt maghiar”.
