Noua lege ucraineană privind comunităților etnice a intrat în vigoare la 1 iulie, fără a fi influențată de recomandările de modificare venite din partea Comisiei de la Veneția. Numai viitorul va decide dacă unele dintre aceste propuneri vor fi acceptate sau nu. Altfel, situația etnicilor maghiari din Ucraina rămâne una problematică, se arată într-o investigație realizată de către publicația G7.hu
Principala problemă a Legii-cadru privind minoritățile naționale, adoptată în decembrie anul trecut, este că nu aduce progrese semnificative după ce în ultimii ani au tot fost restrânse drepturile minorităților. În plus, spun numeroși experți, legea restrânge și mai mult drepturile dobândite și nu oferă garanții adecvate, expunând comunitățile minoritare la politica majorității și la procesul de construcție a unei identități naționale ucrainene în condițiile actualului război pornit de Rusia.
În sine, legea este mai degrabă simbolică: ea sintetizează mai multe alte dispoziții legale din ultimii ani care afectează deja naționalitățile. Totuși, politicienii ucraineni vorbesc despre respectarea standardelor internaționale și europene, iar programul de construcție identitară adoptat a primit numele multicultural „Unitate în diversitate”.
„Această lege este precum o frunză de smochin ce încearcă să ascundă politica ucraineană privind minoritățile în contextul aderării la UE. Dar conceptul care stă la baza ei reduce practic existența minorităților de la nivelul comunității la sfera individuală a vieții”, ne-a declarat László Zubánics, președintele UMDSZ, unul din partidele maghiarilor din Transcarpatia.
După cum au fost de acord practic toți liderii maghiari pe care i-am intervievat în Transcarpatia, legile adoptate după 2017, împreună cu cele actuale, forțează asimilarea minorităților. Cele două mari organizații politice maghiare din Transcarpatia, KMKSZ și UMDSZ, au redactat împreună o critică detaliată la adresa legii, centrată în principal pe ideea reducerii drepturilor la folosirea limbii materne și la educație.
„Noua lege reprezintă un pas înapoi din mai multe privințe. Nu am cerut mai mult, ci doar să nu fie mai puține drepturi decât ceea ce aveam înainte, iar același lucru se poate spune și despre legile educației, învățământului superior și privind mass-media. Pentru a rezolva problemele maghiarilor din Transcarpatia și ale minorităților care trăiesc în Ucraina, trebuie să ne întoarcem la condițiile din anii 1990 și să redobândim drepturile care au fost luate” a rezumat Karolina Darcsi, secretarul politic și de comunicare al KMKSZ.
Pe lângă minoritatea maghiară, reprezentanții comunității românești s-au pronunțat cel mai puternic împotriva prevederilor legii. Această unitate informală de opinie româno-maghiară fusese deja conturată anterior în chestiuni legate de modul de afirmare a naționalității ucrainene, dar acum s-a reușit cel puțin obținerea unui statut juridic distinct în cazul minorităților cu o patrie-mamă din Uniunea Europeană. Legea a fost gândită în contextul agresiunii Moscovei, având principal scop contracararea limbii și culturii ruse.
Totuși se apreciază și că cei mai puțin de 100.000 de maghiari din Transcarpatia sunt acum o victimă colaterală a conflictului ruso-ucrainean, asta chiar dacă importanța lor politică din perspectiva Kievului este minimă, ponderea lor nedepășind 10% din totalul populației regiunii Transcarpatia.
De asemenea, politica rusă a contribuit într-o oarecare măsură la creșterea tensiunilor etnice în ultimii ani în Transcarpatia. Se suspectează că un atac cu bombă din 2018 asupra sediului KMKSZ din Ujhorod a fost rezultatul acestui lucru. Alte acțiuni, cum ar fi spre exemplu marșurile naționaliștilor ucraineni din Berehovo, pot fi interpretate ca nefiind rezultatul vreunei ingerințe a serviciilor de informații.
Dar, în general, pacea inter-etnică este încă mult mai prezentă în Transcarpatia, iar în viața de zi cu zi nu există semne ale mult mediatizatei represiuni naționale antimaghiare, așa cum se spune adesea la Budapesta. Reportajele ce relatează despre aceste lucruri sunt în mare parte produse de propaganda destinată publicului maghiar, dar nu poate fi exclus, totuși, că acestea au efect și în Transcarpatia.
Mai trebuie făcută o distincție și între politicile conducerii regiunii, mult mai moderate și politica ucraineană în general. Potrivit lui Alexander Spenik, directorul Institutului Universității Naționale din Ujhorod: „Aici, în Transcarpatia, situația maghiarilor nu este atât de rea, dar cu siguranță se deteriorează. Dacă vorbești în limba maghiară în oraș, nimeni nu te oprește, iar astăzi trebuie spus că acest lucru este un lucru bun, având în vedere puternica campanie antimaghiară din mass-media ucraineană. Opinia publică începe, de asemenea, să simtă că atitudinea față de maghiari se înrăutățește, dar locuitorii din Transcarpatia sunt mult mai pozitivi față de noi.”
Cele mai mari dispute politice simbolice din ultima vreme au fost legate de orașul Mukachevo și de primarul de acolo Andriy Baloga, căruia îi place să joace cartea antimaghiară. Demolarea statuii din Piața Mare, demiterea directorului școlii, István Schink (care a fost mai întâi repus în funcție de către instanță și apoi demis din nou) și îndepărtarea simbolurilor naționale maghiare au fost toate opera clanului Baloga.
Primarul Andriy Baloga și tatăl său, oligarhul local Viktor Baloga, obișnuiau să aibă legături puternice cu Moscova, inclusiv prin intermediul oligarhului Viktor Medvedchuk, dar cea mai mare organizație maghiară din Transcarpatia, KMKSZ, a fost și partenerul său de coaliție în urmă cu câțiva ani. Apoi, după 20 februarie 2022, Baloga a așteptat mai întâi, iar apoi a trecut la o politică antimaghiară cu un partid naționalist nou format, rezultatul fiind agitația care a făcut atâta vâlvă în rândul publicului maghiar.
Liderii locali ucraineni din Transcarpatia subliniază, de asemenea, pacea etnică și relațiile corecte cu maghiarii. Asta spune Viktor Mikita, guvernatorul numit la conducerea regiunii după februarie 2022, care are un trecut SBU, dar îl contrabalansează cu abilitate, dar și Volodimir Chubirko, președintele Consiliului Județean, care învață puțin maghiara.
„Ne este de asemenea rușine că, pentru ambiții locale și răzbunare politică, a fost îndepărtat Turul, un simbol național maghiar, în timp ce Ungaria nu luptă împotriva noastră”, a declarat Chubirko intervievat la biroul județean din Ujhorod. Liderul din Transcarpatia a spus că doar unii politicieni stârnesc tensiuni, dar că relațiile dintre ucraineni și maghiari sunt de fapt bune. De asemenea, el consideră că este firesc ca Ungaria să dorească să protejeze interesele maghiarilor locali și este recunoscător pentru ajutorul pe care Ungaria i l-a acordat.
„Pentru mine este foarte important ca maghiarii să rămână aici. Fără maghiari, Transcarpatia nu ar fi ceea ce sunt, această conviețuire etnică care s-a construit pe acest pământ de o mie de ani. Poți să construiești în continuare 15 Tesco-uri și zece spitale, dar nu poți recrea aceste lucruri”, a mai spus Chubirko.
Totuși în Transcarpatia, în timp ce liderii ucraineni sunt interesați să mențină relații locale bune, aproape jumătate din societatea ucraineană vede acum Ungaria ca pe o țară inamică. Într-o măsură deloc neglijabilă, aceasta este o reacție la direcția politicii externe maghiare. În timp ce guvernul de la Budapesta invocă situația politică dificilă și protecția minorității maghiare în încercările sale de a bloca integrarea Ucrainei în UE și NATO, materialele antiucrainene zilnice din presa ungară pro-guvernamentală sau punerea în discuție de către Viktor Orbán a suveranității unei Ucraine care se luptă să supraviețuiască, reprezintă un impuls cert pentru antihungarism.
Retorica guvernului de la Budapesta, care prezintă conducerea de la Kiev ca pe un adversar, nu face viața mai ușoară pentru comunitatea maghiară din Transcarpatia. În timpul discuțiilor noastre în Transcarpatia și la Budapesta, a fost în mod constant evident că liderii maghiari sunt forțați să meargă pe o linie subțire. În timp ce sprijinul politic și asistența financiară din partea Ungariei sunt vitale pentru ei, aceștia ar prefera adesea să atenueze declarațiile puternice de la Budapesta, deoarece interesul local evident este de a reduce tensiunile ucraineano-maghiare. Maghiarii din Transcarpatia au fost prinși între cel puțin două focuri din punct de vedere politic. În discuțiile avute, mai multe persoane au descris această situație ca fiind una schizofrenică.
„Este război. Nu putem face mai mult pentru a ne proteja limba maternă și comunitatea noastră decât facem acum”, a subliniat un lider maghiar local, care a vorbit doar sub rezerva anonimatului din cauza potențialelor riscuri politice. Acesta a precizat că el însuși a indicat la Budapesta că ar trebui să se atenueze cuvintele dure: „este suficient să spunem o dată că nu trimitem arme, nu trebuie să o spunem tot timpul”.
Prudența liderilor maghiari din Transcarpatia nu este nejustificată: din februarie 2022, presiunea ucraineană împotriva liderilor minorităților a crescut, deși nu a existat nicio comunicare oficială cu privire la aceste cazuri. Potrivit unor rapoarte neoficiale, serviciul secret ucrainean, SBU, a exercitat presiuni personale asupra mai multora dintre ei, inclusiv, din câte știm, după februarie 2022, pentru a se distanța de politica externă a Budapestei.
Deși nu au fost dispuși să facă acest lucru, li s-a explicat clar că trebuie să limiteze comunicarea publică cu privire la o serie de aspecte. Opt deputați KMKSZ fac parte din Consiliul Județean al regiunii Transcarpatia, dintre care patru se pare că se confruntă în prezent cu o anumită formă de presiune a poliției. În război, manifestările separatiste sau răspândirea narațiunii rusești pot fi pedepsite cu până la opt ani de închisoare.
Toate acestea nu sunt de dată recentă: de ani de zile, partea ucraineană este din ce în ce mai suspicioasă în ceea ce privește implicarea activă a statului ungar în Transcarpatia. Acordarea în masă a dublei cetățenii, nerecunoscute de legislația ucraineană (cel puțin 100.000 de cetățeni ucraineni au primit documente maghiare), politica de susținere în mare parte prin intermediul Fondului Bethlen Gábor, care nu a fost coordonată cu autoritățile ucrainene, sau numirea unui comisar guvernamental maghiar pentru Transcarpatia au fost subiectul unor critici constante.
Apoi, în 2020, comisarul guvernamental István Grezsa a fost interzis în Ucraina, iar după o campanie oficială de reprimare a abuzurilor financiare, președintele celei mai mari organizații maghiare din Transcarpatia, KMKSZ, aliată cu Fidesz, László Brenzovics, a plecat și el la Budapesta. Ca o indicație a stării politicii maghiare din Transcarpatia, Brenzovic rămâne în mod oficial liderul KMKSZ; el a fost reales ultima dată în funcția de președinte în aprilie, după o absență prelungită.
Grupurile de interese maghiare din Transcarpatia (KMKSZ, UMDSZ) pregătesc în mod regulat, în colaborare cu experți, rapoarte privind situația minorităților din Ucraina, cel mai recent fiind trimis Comisiei de la Veneția privind legea-cadru privind minoritățile, criticând în special restricțiile privind limba maternă și drepturile educaționale.
De asemenea, organismul de experți în drept constituțional al Consiliului Europei cu sediul la Strasbourg a emis anterior un aviz cu privire la legea educației adoptată în 2017, care, de asemenea, afectează grav școlile de limbă maghiară. Nu prea multe dintre acestea au fost acceptate de politica ucraineană, dar puținul care a fost acceptat (s-a făcut un amendament pentru a exclude instituțiile private din domeniul de aplicare a legii, iar intrarea în vigoare a celor mai sensibile pasaje a fost amânată cu câțiva ani) este important acum.
Exact de acest lucru se agață în prezent factorii de decizie de la Budapesta: ei ar transfera practic toți elevii maghiari din Transcarpatia către o rețea de licee private/licee bisericești pentru a scăpa de ceea ce consideră iminenta ucrainizare a limbii. Ei mai au la dispoziție încă un an pentru a face acest lucru: la începutul lunii iunie, Kievul a amânat intrarea în vigoare a legii educației (cu referire la minoritățile cu state-mamă din UE) până în septembrie 2024.
Rămân problemele generate de noua lege a minorităților. Recentul raport cu recomandări al Comisiei de la Veneția recunoaște în același timp garanțiile oferite de lege, făcând în același timp anumite propuneri de modificare. Propunerile includ, spre exemplu, ca indicatoarele municipale și indicatoarele cu numele străzilor să fie, de asemenea, în limba minorității (legea a transferat acest lucru în competența municipalităților, ceea ce nu reprezintă o garanție în cazul unei majorități locale ucrainene); accesul la administrația locală ar trebui să fie, de asemenea, posibil și în limba minorității; toată lumea ar trebui să poată organiza evenimente în limba minoritară, nu doar organizațiile oficiale; nu toate piesele de teatru și evenimentele publice ar trebui să fie traduse în ucraineană cu traducere simultană și ar trebui introdus principiul proporționalității; și, de asemenea, să se revizuiască cotele introduse în legea privind mass-media, care impun ca o proporție foarte mare a presei minoritare online și electronice să publice în ucraineană.
„Propunerile Comisiei de la Veneția sunt un pic ca în povestea fetei deștepte: am făcut și nu am făcut. Aceste recomandări pot fi puse în aplicare fără nicio problemă deosebită pentru Ucraina, deși nu este sigur că vor fi asumate. Între timp, preocupările minorităților au fost luate în considerare. Rezultatul cel mai important a fost o nouă amânare a intrării depline în vigoare a Legii educației, dar problemele legate de utilizarea limbii și de educație nu au fost aprofundate. De exemplu, nu se face nicio mențiune cu privire la utilizarea deplină a limbii maghiare ca limbă de predare”, ne-a declarat László Zubánics.
Este încă neclar dacă conținutul legii va aduce restricții suplimentare asupra drepturilor minorităților. Acest lucru va depinde în principal de aplicarea legii, care este o chestiune politică. Dar nici războiul, nici politica externă excentrică a Ungariei, nici evoluțiile internaționale nu sunt prea favorabile aspirațiilor minorităților etnice.
Deși unele amendamente sunt într-adevăr imaginabile în spiritul standardelor UE, Uniunea Europeană nu a luat până acum foarte în serios problemele minorităților etnice, în principal ca urmare a existenței statelor membre multietnice și cu probleme legate de istoria comună. Deoarece Rusia a folosit rușii din Ucraina ca pretext pentru invazie, războiul de acum tinde să facă din problema minorităților una legată din ce în ce mai mult de contextul politicii de securitate în Europa.
Prin urmare, este clar că izolaționismul Ungariei în politica externă ca și referirea constantă la protecția maghiarilor din Transcarpatia, se întorc împotriva Budapestei. În acest context este ușor să fi etichetat drept putinist, chiar dacă politicienii maghiari se opun unor restricții reale ale drepturilor minorităților.
Singurul cvasi-aliat avut în aceste chestiuni este România, care duce totuși o politică mult mai diplomatică, în plus este de văut dacă interesele geopolitice mai mari ale Bucureștiului (o asumare a unui rol mai puternic în NATO, axa emergentă polono-română din Europa Centrală și de Est, ca să nu mai vorbim de Moldova) nu vor fi mai importante pentru România decât poziția lor militantă pentru drepturile comunităților românești din din Ucraina. Așadar, politica externă maghiară rămâne una sonoră, dar care nu poate face prea multe în interesul real al maghiarilor din Transcarpatia.
