În timp ce supraviețuitorii și familiile victimelor așteaptă votul Adunării Generale a ONU privind o rezoluție de condamnare a genocidului de la Srebrenica din 1995, sîrbii bosniaci și aliații lor au făcut campanie împotriva acesteia, susținînd că rezoluția demonizează toți sîrbii. La aproape 30 de ani de la evenimente, în fosta Iugoslavie încă nu s-a ajuns la o rezolvare deplină a disputelor etnice.
Ultima oră: Pe 23 mai, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prin care data de 11 iulie este declarată Ziua internaţională de comemorare a genocidului de la Srebrenica. Rezoluţia a primit 84 de voturi pentru, 19 împotrivă şi 68 de abţineri. “’”Această rezoluţie caută să încurajeze reconcilierea, astăzi şi pe viitor“’”, a justificat ambasadoarea germană Ante Leendertse, dînd asigurări că iniţiativa nu este îndreptată contra Serbiei.
*****
„Este foarte dureros să citești astfel de minciuni, să auzi cum genocidul este negat în fiecare zi”. Sabina Mehmedovic condamnă reacțiile negative din Republika Srpska, entitate dominată de sîrbi, și din Serbia împotriva unei rezoluții propuse de Adunarea Generală a Națiunilor Unite care condamnă genocidul de la Srebrenica din 1995. Rezoluție va fi votată pe 23 mai la New York, se arată într-un articol BIRN.
Mehmedovic, în vîrstă de treizeci și opt de ani, este mama a două fete. Una dintre ele are acum exact vîrsta pe care Sabina o avea în iulie 1995, cînd și-a îmbrățișat și sărutat tatăl pentru ultima dată. El i-a dat atunci o jucărie Kinder Surprise pentru ca fetița să o păstreze pînă la următoarea lor întîlnire. Dar nu s-au mai întîlnit niciodată.
Jucăria a devenit indiciul care a ajutat-o să identifice rămășițele tatălui său. El a fost unul dintre cei peste 8.000 de bărbați și băieți bosniaci uciși de către forțe sîrbe bosniace în iulie 1995, masacre clasificate ca genocid de către instanțele internaționale. Toți bărbații din familia extinsă a Sabinei Mehmedovic au fost uciși atunci.
Femeia, la fel ca mii de alți supraviețuitori și membri ai familiilor victimelor, așteaptă acum ca Adunarea Generală a ONU să voteze rezoluția privind genocidul de la Srebrenica. Ei speră că aceasta va contribui la sensibilizarea asupra chestiunii negării genocidului, fenomen răspîndit în regiune.
Rezoluția, care a fost propusă de Germania și Rwanda, ar urma să declare 11 iulie drept Ziua Internațională de Comemorare a genocidului de la Srebrenica din 1995 și va stabili că ONU condamnă fără rezerve orice negare a genocidului de la Srebrenica. Totodată, va cere statelor membre să asigure că faptele stabilite de instanțe sunt predate în școlile din Bosnia.
„De aceea rezoluția este importantă pentru noi, victimele genocidului,” spune Mehmedovic. „Nimeni nu ar mai putea să nege că genocidul a avut loc în Srebrenica, așa cum fac acum în ciuda verdictelor instanțelor, și toată lumea ar trebui să respecte durerea noastră și viețile care au fost pierdute”.
„Ei amenință interesele sîrbilor”
În acest timp, sîrbii bosniaci și aliații lor politici, în special din Serbia, fac campanie împotriva rezoluției, susținînd că aceasta ar „demoniza” întreaga populație sîrbă.
Milorad Dodik, președintele entității Republika Srpska dominată de sîrbi, și-a intensificat rezistența față de rezoluție organizînd un miting pe 18 aprilie la Banja Luka, centrul administrativ al Republicii Srpska.
Sub sloganul „Srpska te cheamă”, Dodik a strîns mii de protestatari pentru a se opune public rezoluției și pentru a nega încă o dată existența oricărui genocid.
Înainte de miting, Adunarea Națională a Republicii Srpska a adoptat un raport privind „suferințele tuturor popoarelor” din zona Srebrenica, creat de ceea ce a pretins a fi o comisie independentă. Intenția părea să fie minimalizarea crimelor comise împotriva bosniacilor de către forțele sîrbe bosniace în iulie 1995.
Într-un discurs ținut la miting, Dodik a recunoscut că „operațiunea Armatei Republicii Srpska din iulie 1995, la Srebrenica, a fost o greșeală. O greșeală care a lăsat în urmă o crimă enormă.” „Acesta este momentul în care, în numele Republicii Srpska, vreau să exprim respectul special pentru toate victimele și să ofer condoleanțe familiilor lor”, a continuat el.
Cu toate acestea, deși a admis că Srebrenica a fost o crimă, el a insistat că „nu a fost genocid”, respingînd din nou verdictele pronunțate de tribunalul ONU de la Haga. El și-a continuat discursul susținînd că Occidentul vizează „lichidarea Republicii Srpska” prin rezoluție, care ar „demoniza întreaga populație sîrbă”, a argumentat el.
Totuși, proiectul de rezoluție nu acuză Republica Srpska, Serbia sau sîrbii de responsabilitatea pentru crimele împotriva bosniacilor din Srebrenica și numește doar persoanele care au fost condamnate pentru genocid.
În ciuda acestui fapt, președintele sîrb Vucic a făcut campanie săptămîni întregi împotriva rezoluției și a mers la New York pentru a continua personal lupta. Înainte de asta el a cerut Patriarhului Ortodox sîrb Porfirije să binecuvînteze misiunea sa. Patriarhul a răspuns ținînd o predică dimineața devreme, care a fost difuzată la televiziunea sîrbă, în care a declarat că rezoluția este „o încercare de a declara că sîrbii sunt un popor care a comis genocid”.
Opoziția Serbiei față de rezoluție este susținută la ONU de reprezentanții Rusiei, Chinei, Ungariei, Venezuelei, Coreei de Nord și Nicaragua. Dar rezoluția a atras și un sprijin puternic. Pe lîngă inițiatori, Germania și Rwanda, peste alte 30 de țări o susțin acum.
Speranțele de pace subminate de diviziuni
De îndată ce vestea despre rezoluția propusă a apărut la sfîrșitul lunii martie, Aleksandar Vucic a reacționat pe Instagram spunînd că „urmează zile grele pentru Serbia”.
„Interesele noastre naționale vitale sînt amenințate direct, atît ale Serbiei, cît și ale Republicii Srpska. Va fi dificil, cel mai greu lucru pînă acum [să oprim rezoluția ONU]. Vom lupta. Serbia va învinge”, a spus Vucic.
Rezoluția propusă este menită să ajute la prevenirea atrocităților viitoare și să pună bazele pentru o pace durabilă în Bosnia și Herțegovina.
Însă, într-un moment de criză politică și socială intensă în țară, precum și de diviziuni etnice persistente după război, toate acestea fiind exacerbate de retorica secesionistă a lui Dodik, experții sunt sceptici.
Mladen Bubonjic, profesor de comunicare din Banja Luka, consideră că „daunele aduse societății bosniace” au fost deja făcute. „Indiferent de rezultatul votului, campaniile împotriva acestuia… vor continua să polarizeze țara”, a declarat Bubonjic pentru BIRN. „Chiar dacă va fi adoptată, diviziunile și tensiunile vor continua. Pe baza sistemului actual de valori din această zonă, este greu de crezut că va aduce o pace adevărată”, a prezis el.
„Și Bosnia și Herțegovina nu poate fi văzută ca un exemplu izolat în acest caz, acest lucru îl vedem de la căderea Cortinei de Fier. De atunci, a fost mereu ‘noi și ei’, peste tot”, a adăugat Mladen Bubonjic.
Analistul a remarcat că acest lucru se reflectă și în ”blocurile” politice care se opun și, respectiv, susțin rezoluția Srebrenica.
Adunarea Generală a ONU este formată din 193 de țări membre, care au drepturi egale de vot. O majoritate simplă, adică 97 de voturi din partea țărilor membre, este necesară pentru ca rezoluția să fie adoptată.
În iulie 2015, Consiliul de Securitate al ONU a respins o rezoluție privind Srebrenica cînd Rusia, ca membru permanent, a votat contra adoptării acesteia. În Adunarea Generală, însă, nu există posibilitatea unui veto.
Foto: Magdalena Otterstedt și Matieu Pons / Unsplash
