O informare privind pericolul ca jurnaliștii români să fie reduși la tăcere printr-o condamnare pecuniară exorbitantă, pentru defăimare, a ajuns în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. Deplina libertate de expresie continuă să fie un deziderat în România
Pe 9 iunie, secretariatul Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei – organism însărcinat cu monitorizarea executării hotărîrilor CEDO – a acceptat informarea făcută de către organizația APADOR-CH privind problemele pe care continuă să le aibă România în ce privește protejarea libertății de expresie.
Informarea se referă la măsurile generale necesare pentru implementarea cazului Ghiulfer-Predescu v. România, respectiv oferă informații despre evoluțiile recente la nivel național referitoare la cazurile de defăimare, precum și legislația aplicabilă.
Reamintim că, în 2017, jurnalista Feri Predescu, condamnată în România pentru că l-a criticat pe primarul Radu Mazăre, a obținut satisfacție la CEDO, într-un proces de recunoaștere a dreptului la liberă exprimare.Mazăre a cerut și primit despăgubiri de peste 50.000 de lei de la jurnalistă, însă decizia justiției române, așa cum a stabilit CEDO, încalcă Articolul 10 din Convenția Europeană a drepturilor omului. CEDO a obligat în cele din urmă statul român să-i plătească jurnalistei suma de 14.000 de euro daune materiale, plus suma de 4.500 de euro ca prejudiciu moral.
Cauza Ghiulfer Predescu este în continuare una pe care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei nu o consideră închisă, deoarece statul român nu a luat măsurile necesare pentru a se asigura că astfel de cazuri nu se vor repeta.
I se reproșează statului român exact lipsa de predictibilitate a reglementărilor privind stabilirea cuantumului despăgubirilor morale care se acordă în cazurile de defăimare. Din 2017 pînă acum alte nouă cazuri similare din România au ajuns la CEDO.
Jurnaliști încă hărțuiți în instanțe
Un exemplu recent al riscurilor generate de actualul sistem de reglementare este cazul redacției Context, căreia i-au fost solicitate de către un om de afaceri daune în valoare de 3,4 milioane euro, dintre care 100.000 de euro pentru „stresul cauzat de investigațiile jurnalistice”. Aceste investigații arătau că statul român a investit 2 milioane de euro, bani europeni, într-un teren de golf care nu a fost realizat niciodată. În urma publicării materialului, DNA a deschis un dosar penal pentru a investiga cazul. De asemenea, statul român a cîștigat recent un proces în care a cerut recuperarea banilor plătiți pentru construcția terenului de golf.
Un alt caz este al jurnaliștilor de la „Reporter de Iași”, dați în judecată de patronul publicației „Bună ziua Iași” pentru o serie de investigații care arătau legături de afaceri dintre acesta și primăria orașului, investigații care au dus și la deschiderea unei anchete DIICOT. În acest caz au fost cerute daune morale de 100.000 de euro, pentru defăimare.
Nu în ultimul rînd, în 2022, Freedom House România, editorul publicației PressHUB, a fost dat în judecată de Asociația WorldTeach. Obiectul procesului este o investigație publicată de PressHUB privind existența unui centru fantomă pentru victimele traficului de persoane. După publicarea articolului, Asociația WorldTeach a exercitat presiuni asupra PressHUB în diverse moduri, cerînd ca investigația să fie eliminată de pe site. În final, au intentat proces, cerînd daune morale în valoare de 350.000 lei (aproximativ 70.000 euro).
APADOR-CH consideră că jurnaliștii își vor găsi în cele din urmă dreptatea, dacă nu în țară, măcar la CEDO, ”însă pînă atunci vor avea de gestionat stresul de cîțiva ani al proceselor în care li se cer daune imense doar pentru că și-au făcut meseria”.
O problemă semnalată de organizație este legată de faptul că jurnaliștii pot să și greșească, folosind cu bună credință informații care se dovedesc ulterior că au fost false. ”O astfel de situație le poate fi fatală, căci e de ajuns să greșească o dată și să fie condamnați să plătească daune materiale care îi vor falimenta. Dacă, pentru o greșeală, un ziarist poate fi obligat la daune morale de 100.000 de euro, e evident că el va avea de ales intre autoconservare și practicarea profesiei la standardele normale. Cît de liberă mai este acea presă în care instanța aplică principiul ruletei rusești cînd acordă despăgubiri morale?”, mai spune APADOR-CH.
O soluție respinsă de justiție
În ianuarie 2024, APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului civil, astfel încît în cazurile de defăimare, daunele morale să fie plafonate la un număr de salarii medii pe economie, un plafon predictibil, așa cum a cerut și Comitetul de Miniștri al CEDO.
”Plafonarea daunelor morale pentru defăimare ar trebui inclusă în legislație în cadrul sistemului mixt existent (bani + alte măsuri) pentru repararea prejudiciului moral suferit, în sensul în care judecătorul va putea acorda despăgubiri bănești pînă la o anumită sumă (plafon) și, dacă apreciază că prejudiciul nu este reparat în totalitate prin mijloacele bănești plafonate, va putea adăuga alte mijloace, nepecuniare, pentru repararea prejudiciului (de exemplu, obligarea la prezentarea de scuze publice, dezmințire publică, publicarea unei declarații etc.)”, se arăta în propunerea organizației civice.
Din păcate, atît Ministerul Justiției cît și CSM, cele două instituții cărora APADOR-CH le-a adresat propunerea, au respins ideea, pe motiv că ar îngrădi libertatea de apreciere a judecătorilor de a decide cuantumul despăgubirilor.
Propunerea APADOR-CH a fost respinsă apreciindu-se că reglementarea în vigoare este suficientă pentru soluționarea echitabilă a cauzelor. În adresele de răspuns, ambele instituții au motivat, în esență, respingerea propunerii prin aceea că nu trebuie limitat dreptul judecătorului de a aprecia, în fiecare caz concret, care este modalitatea cea mai adecvată de a repara integral prejudiciul produs prin fapta ilicită, inclusiv prin acordarea de despăgubiri bănești, fără ca acestea să fie supuse vreunei limitări prestabilite. Iar plafonarea prin lege a daunelor bănești ce pot fi acordate pentru defăimare ar limita în mod nejustificat acest drept al judecătorului, susțin Ministerul Justiției și CSM.
”În România, așadar, libertatea de apreciere a judecătorilor reduce libertatea de exprimare a presei, deoarece atunci cînd știi că ai putea să fii condamnat să plătești daune materiale de zeci de mii de euro este firesc să te autocenzurezi cînd scrii pe anumite subiecte controversate”, consideră APADOR-CH.
Solicitări către Comitetul de Miniștri
Iată principalele solicitări exprimate dă către APADOR-CH către Comitetul de Miniștri al CEDO:
– Autoritățile române să publice un plan de acțiune în grupul de cauze Ghiulfer Predescu vs. România;
– Autoritățile române să reconsidere propunerea de modificare a Codului civil, pentru limitarea daunelor morale pentru care jurnaliștii pot fi trași la răspundere în cazurile de defăimare; acest lucru să se facă în conformitate cu Recomandarea CM/Rec(2024)2 privind combaterea utilizării proceselor strategice împotriva participării publice (SLAPPs)
– Institutul Național al Magistraturii să actualizeze cursurile pentru judecători, cu un accent pe cazurile de defăimare și încălcarea Articolului 10, privind libertatea de exprimare.
APADOR-CH este o organizație non-guvernamentală, non-profit, înființată în 1990. Organizația protejează și promovează în principal drepturile civile consacrate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Informarea a fost depusă în baza regulii 9.2 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului, care se referă la observațiile scrise ale altor părți, care nu sunt părți la proces, dar care ar putea avea un interes semnificativ în caz sau care ar putea aduce informații relevante pentru soluționarea cazului.
Aceste observații sînt cunoscute și sub numele de „amicus curiae” (prieten al curții). Regula 9.2 permite Curții să primească informații și perspective suplimentare care ar putea fi utile în luarea unei decizii informate.
