Jurnaliștii din România cred că legislația nu îi protejează suficient în fața a tot mai numeroaselor procese strategice împotriva participării publice (SLAPP), procese intentate cu scopul unic de a îi reduce la tăcere și a le îngreuna munca. În plus, Bucureștiul tot amînă luarea unor decizii – inclusiv a unora susținute de decizii CEDO – care să garanteze libertate de expresie în România
Attila Biro pare mai calm decît ar justifica situația în care se află el și publicația de investigații pe care o conduce. Jurnalistul în vîrstă de 39 de ani stă la un birou încărcat cu hîrtii și dosare, situat într-o clădire destul de veche din centrul Bucureștiului, descriind cu o voce aparent liniștită cel mai recent proces cu care se confruntă Context.ro.
Pe 29 februarie, omul de afaceri român Jurgen Faff a intentat un proces cerînd despăgubiri de 3,4 milioane de euro de la Context.ro pentru daunele pe care pretinde că le-a suferit, financiar și ca reputație, din cauza unei serii de articole despre proiectata construcție a unui teren de golf în sudul Transilvaniei, proiect blocat în cele din urmă. La scurt timp după publicare, Direcția Națională Anticorupție, DNA, a lansat o anchetă.
„Din punct de vedere jurnalistic, nu suntem deloc stresați, deoarece informațiile noastre sunt de încredere, echilibrate și verificate cu maximă atenție,” spune Attila Biro. Afirmațiile sale sînt susținute și de concluziile unui raport al experților juridici de la Reporters Shield, o organizație sprijinită de USAID care apără instituțiile de presă de așa-numitele „procese strategice împotriva participării publice” (SLAPP), menite să reducă la tăcere vocile critice.
Ca în cazul multor alte procese de tip SLAPP, Biro este încrezător că Context.ro nu va trebui să plătească despăgubirile solicitate, dar își dă seama că va trebui să cheltuiască mult timp în instanțe, ceea ce va împiedica publicația sa să își îndeplinească misiunea.
„Deși știu că nu va trebui să plătim despăgubirile cerute, aceste litigii strategice sunt menite doar să ne epuizeze, să ne consume timpul și resursele limitate, în loc să lucrăm, să investigăm în interesul public,” spune Biro.
Attila Biro (dreapta) și colegii săi de la Context.ro
Context.ro nu este singura publicație din România care se află în vizorul unor indivizi adesea bogați, puternici sau bine conectați politic, care încearcă să suprime relatările critice despre activitățile lor.
În 2022-2023, au fost pronunțate hotărîri în aproximativ 20 de cazuri de defăimare intentate împotriva jurnaliștilor din România, potrivit Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, APADOR-CH. Daunele solicitate au variat de la 50.000 de euro la două milioane de euro, dar, deși instanțele au pronunțat sentințe împotriva pîrîților doar în trei cazuri și au dispus daune de pînă la 5.000 de euro, organizațiile civice spun că procesul în sine este intimidant și o povară care consumă mult timp, dar și resurse umane sau bani.
În ianuarie a.c, APADOR-CH a depus o propunere la Ministerul Justiției din România pentru a modifica Codul Civil astfel încît să limiteze daunele morale pe care jurnaliștii pot fi responsabili în cazurile de defăimare.
”Prin propunerea noastră, de limitare a sumelor de bani la care poate fi obligat un ziarist care a greșit (cu sau fără intenție), am urmărit ca ziaristul să nu-și piardă casa sau să intre în faliment personal pentru o afirmație eventual fără acoperire pe care a publicat-o. Ziariștilor li se pretind și în prezent sume mari de bani (zeci sau sute de mii de euro) de către cei care îi dau în judecată, iar asta are asupra jurnaliștilor un efect de autocenzură care ajunge să le limiteze libertatea de exprimare”, a declarat Georgiana Gheorghe, director executiv al APADOR-CH.
”Instanțele cenzurează, în general, cererile exagerate, dar, ca și în cazul scutului antirachetă, protecția nu e sută la sută sigură, mai scapă și rachete neinterceptate…. De aceea APADOR-CH consideră că este binevenită o limitare, în lege, a cuantumului daunelor cerute în instanță, de la ziariști. Ministerul Justiției nu a fost de acord, considerînd că această prevedere în lege ar limita libertatea judecătorului”.
Un precedent neluat în seamă
Experții consideră că o limitare a daunelor care pot fi impuse jurnaliștilor în cazurile de defăimare i-ar ajuta pe aceștia și, totodată, decizia ar fi în concordanță cu o recomandare a Comitetului Miniștrilor CEDO din aprilie, care a îndemnat statele membre să introducă astfel de limite.
Situația are de a face cu implementarea cazului Ghiulfer-Predescu v. România.
Reamintim că, în 2017, jurnalista Feri Predescu, condamnată în România pentru că l-a criticat pe primarul Radu Mazăre, a obținut satisfacție la CEDO, într-un proces de recunoaștere a dreptului la liberă exprimare.Mazăre a cerut și primit despăgubiri de peste 50.000 de lei de la jurnalistă, însă decizia justiției române, așa cum a stabilit CEDO, încalcă Articolul 10 din Convenția Europeană a drepturilor omului. CEDO a obligat în cele din urmă statul român să-i plătească jurnalistei suma de 14.000 de euro daune materiale, plus suma de 4.500 de euro ca prejudiciu moral.
Cauza Ghiulfer-Predescu este în continuare una pe care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei nu o consideră închisă, deoarece statul român nu a luat măsurile necesare pentru a se asigura că astfel de cazuri nu se vor repeta.
I se reproșează statului român exact lipsa de predictibilitate a reglementărilor privind stabilirea cuantumului despăgubirilor morale care se acordă în cazurile de defăimare. Din 2017 pînă acum alte nouă cazuri similare din România au ajuns la CEDO.
„Au trecut aproape șapte ani de cînd CEDO a condamnat România pentru că a tras-o la răspundere pe reclamantă în delict pentru defăimare pentru declarații făcute pe teme de interes public, și mai mult de 15 ani de cînd instanțele interne au impus amenzi nejustificat de mari pe numele Ghiulfer Predescu pe acest motiv. Autoritățile române încă nu au luat măsuri decisive pentru a asigura că presa din România își poate desfășura funcția de supraveghere fără teama de represalii ilegale”, spune Ioulietta Bisiouli (foto), directoare a European Implementation Network (EIN).
”Lista noilor încălcări repetitive doar se lungeste ca urmare a acestui fapt, deoarece aceleași deficiențe precum cele stabilite în cazul Ghiulfer-Predescu continuă să genereze un efect de descurajare asupra libertății de exprimare în România. Este timpul ca autoritățile române să modifice Codul Civil pentru a limita daunele morale pentru care jurnaliștii pot fi trași la răspundere în cazurile de defăimare, în conformitate cu standardele Consiliului Europei,” adaugă Ioulietta Bisiouli.
Rețeaua EIN colaborează cu membri și parteneri – avocați, organizații ale societății civile și comunități – din întreaga regiune a Consiliului Europei pentru a susține implementarea completă și în timp util a hotărîrilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Avînd sediul la Strasbourg, EIN servește ca un hub pentru organizațiile societății civile europene și facilitează implicarea acestora cu structurile Consiliului Europei.
Cheltuieli neașteptate „greu de suportat”
Revenind la procesele de tip SLAPP, acestea sunt numite așa deoarece sunt folosite împotriva instituțiilor de presă, a ONG-urilor și indivizilor ca modalitate de a reduce la tăcere criticile; țintele de obicei nu au resurse financiare pentru a se apăra.
Defapt.ro, un site de știri axat pe jurnalism de investigație și analiză, este un alt caz de publicație dată în judecată după ce un dezvoltator imobiliar a solicitat o ordonanță judecătorească pentru a elimina trei articole despre care dezvoltatorul a susținut că conțin atacuri personale sau acuzații nefondate.
La sfîrșitul lunii mai, instanța din București a decis în favoarea Defapt.ro, spunînd că articolele se bazau pe evenimente reale și priveau chestiuni de interes public. Așa că dezvoltatorul a inițiat un nou proces cerînd despăgubiri de 100.000 de euro plus cheltuieli legale pentru prejudiciul de reputație.
Chiar dacă Defapt.ro va cîștiga probabil și acest proces, redacția va avea cheltuieli mari de făcut, adică bani pe care nu îi are la dispoziție.
„Mă aștept ca acest proces să dureze cîțiva ani, deoarece aceasta este practica judiciară în România,” spune Cătălin Prisăcariu, editor la Defapt.ro. „Problema noastră principală este că trebuie să acoperim cheltuielile legate de procese, în principal avocații care ne apără. Și chiar dacă aceștia ne oferă tarife preferențiale, ei totuși nu pot lucra pro bono. Pentru organizații mici ca a noastră, orice cheltuieli neașteptate, oricît de mici, sunt greu de suportat”, adaugă Prisăcariu.
Avocații consultați de SINOPSIS, care au lucrat la cazuri similare, spun că, deși legea nu specifică un termen pînă la care cazurile ar trebui să fie soluționate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, consideră că doi ani sunt rezonabili.
Editorul Defapt.ro, Cătălin Prisăcariu confirmă acest lucru. „Din experiența mea anterioară în instanță, pot spune că judecătorii români trebuie să fie instruiți pentru a înțelege mai bine specificitatea cazurilor SLAPP și cum să le gestioneze eficient,” a spus el. „Unii dintre ei abia pot face diferența între un comentariu și o informație de interes public.”
Pe de altă parte, Attila Biro, de la Context.ro, așteaptă momentul în care România își va ajusta legislația națională pentru a se conforma directivei anti-SLAPP a Uniunii Europene.
Adoptată de Comisia Europeană în 11 aprilie 2022, directiva solicită adoptarea mai multor mecanisme pentru a lupta împotriva SLAPP-urilor, prin prevenirea bătăliilor juridice prelungite, mutarea sarcinii probei către reclamant, precum și penalități pentru abuzatori și sprijin pentru pîrîți.
Directiva va deveni lege doar după aprobarea de către Parlamentul și Consiliul European, după care statele membre trebuie să transpună prevederile acesteia în legislația națională, de obicei în termen de doi ani.
Dar, după cum spune Georgiana Gheorghe (foto) de la APADOR-CH, directiva se aplică doar cazurilor transfrontaliere, „nu celor în care atît pîrîtul, cît și reclamantul sunt din aceeași țară”.
”Directiva anti SLAPP nu îi apară pe jurnalistii care greșesc, ci doar pe cei care, deși publică informații documentate și respectă toate regulile jurnalismului, sunt hărțuiți si intimidați de cei despre care scriu. Această directivă se aplică numai în cazurile transfrontaliere, deci nu și în cele în care și pîrîtul și reclamantul sunt din aceeași țară.Desigur, în legea de transpunere a directivei, Parlamentul poate să prevadă că regulile din directivă sunt aplicabile și cazurilor interne, nu doar celor transfrontaliere.
Dar, asta nu este o obligație a Parlamentului, ci o posibilitate, pe care o poate folosi sau nu, după cum vrea”, ne-a declarat Georgiana Gheorghe.
O variantă prescurtată, în limba engleză, a acestui articol este disponibilă aici: https://balkaninsight.com/2024/07/18/targeted-by-aggressive-lawsuits-romanian-journalists-seek-legal-protection/
