Aproape 7.000 de copii și tineri cu cetățenie română comit anual infracțiuni în Germania, de la unele aparent mai ușoare, precum bullying, pînă la furt, cerșetorie sau crimă. Tendința este îngrijorătoare, deoarece numărul acestor minori, ce provin și din alte țări din Balcani, a crescut constant în ultimii ani. Autoritățile încearcă integrarea și reeducarea lor, dar lucrurile nu se desfășoară deloc ușor și nici nu au mereu eficacitatea dorită
Foto: Aleksandar Metodijev
Informația pe scurt:
- Gradul ridicat de infracționalitate al copiilor și tinerilor ce provin din Balcani, mai ales din România, și care comit delicte în Germania este o problemă despre care nu se vorbește aproape deloc în țările lor de origine. Aproape 7.000 de copii români comit anual infracțiuni acolo, numărul lor fiind semnificativ mai mare decît al minorilor originari din alte țări balcanice.
- Autoritățile germane încearcă integrarea și reeducarea lor, dar lucrurile nu se desfășoară deloc ușor și nici nu au eficacitatea dorită.
- Contează, în cazul celor mai multor dintre acești minori, faptul că provin din familii disfuncționale sau care nu au timp să se implice în educarea lor. Mulți dintre ei nu au mers regulat la școală sau au renunțat prea devreme la cursuri. În unele cazuri s-au confruntat cu discriminare sau au avut parte de violență fizică sau verbală.
Frică în Oberhausen
Zile de-a rîndul, la începutul acestei primăveri, Ursula Lausberg s-a temut să mai intre în propriul magazin de jucării pe care îl are în Oberhausen, în nord-vestul Germaniei, din landul Renania de Nord-Westfalia.
S-a temut pentru că, deși în cei 20 de ani de cînd are această afacere s-a confruntat cu diverse probleme, niciodată ca acum nu s-a simțit mai în pericol. De mai multe ori, magazinul său, ca și multe altele din zonă, a fost ținta atacurilor unui grup de tineri. Tinerii pur și simplu amenințau, furau tot ce puteau, spărgeau jucăriile, i-au sfîșiat fără un motiv anume chiar mascota magazinului, pe ursul Boris (foto). Se vedea clar că vor în primul rînd să genereze frică.
Și, adesea, lăsau în urmă un graffiti, cu numărul 46. Era ”numele” neoficial al grupului lor, provenit de la primele două cifre ale codului poștal al zonei.
”Îi vedeai adesea cum patrulau pe străzi, în grup. Copii de vîrstă școlară, cel mult adolescenți. Formau clar o bandă, ce altceva să fi fost? Lucrul acesta s-a văzut în felul în care se manifestau pe stradă, intrau în magazine, ne înjurau, ne scuipau… Iar dacă le spuneai: uite, asta nu este în regulă!, erai – în cel mai bun caz – făcut nazist. Nu vreau să spun altceva, pentru că lucrul acesta e atît de josnic și nu corespunde educației mele, ca să mă exprim așa”, a declarat Ursula Lausberg pentru echipa care a realizat acest articol.
Lausberg mai spune că centrul orașului era ca un paradis, asta pînă cînd în zonă au început să apară imigranți. În clădirile din jurul magazinului său autoritățile locale au adus persoane care trăiesc preponderent din ajutoare sociale sau persoane care ”adesea sînt implicate în bătăi și chiar crime”.
Despre situația infracțională de la Oberhausen a relatat pe larg presa germană, atît la nivel local cît și național (cîteva exemple de relatări aici, aici sau aici), iar solicitărilor oamenilor de a li se rezolva situația a avut ecou și la nivel politic (aici).
Ceea ce presa și nici poliția , nu au făcut, respectînd asumate standarde etice – dar lucrul acesta fiind totuși cunoscut de toți cei afectați – a fost să comunice că în respectivele grupuri de delincvenți se află minori, atît germani, dar și din țări balcanice, cei mai mulți din România și Serbia.
Maik Podlech, inspector principal în cadrul poliției din Oberhausen spune că, pînă în acest moment, nu s-a putut totuși stabili cu exactitate că respectivii delincvenți minori sînt organizați în bande. ”Nu avem dovezi în acest sens. Legăturile între tineri se formează mai ales în timpul lor liber și cel mai adesea ajung să comită infracțiuni mai curînd spontan și nu planificat (…) Nu am stabilit nici legături de familie, doar în unele cazuri au fost implicați frați (…) Totuși, pentru noi nu contează foarte mult originea etnică atunci cînd investigăm infracțiuni”, a spus Podlech.
Delincvență juvenilă în creștere
Germania are o problemă cu creșterea numărului de cazuri de delincvență comise de copii (pînă în 14 ani) și tineri (14-18 ani) originari din țări din afara Germaniei. Acest lucru se vede tot mai clar prin prisma cifrelor oficiale.
Numai anul trecut, numărul minorilor care au comis infracțiuni a crescut cu 12 procente în cazul copiiilor mai mici de 14 ani și cu 9,5 procente în cazul celor sub 18 ani.
Totodată, datele oficiale care au fost obținute de la Bundeskriminalamt (Inspectoratul Federal de Poliție Criminală) vorbesc despre o creștere constantă, în ultimii cinci ani, și în ceea ce privește numărul infracțiunilor comise de către minori din Balcani.
Am analizat situația pe ultimii cinci ani, în ceea ce privește minori proveniți din România, Serbia și Macedonia de Nord. Cifrele vorbesc de o realitate îngrijorătoare (click pe coloane pentru a vedea numerele).
Astfel, între 2019 și 2023 (ultimul an cu informații complete), numărul cazurilor de copii și tineri (cu vîrste între 6 și 18 ani) originari din România, suspecți că au comis infracțiuni în Germania a fost de 27.553. În același interval de timp, numărul cazurilor în care au fost implicați minori din Serbia a fost de 11.630, în timp ce al minorilor din Macedonia de Nord a fost de 5.342.
Tipurile de delicte comise sunt variate, de la furt, infracțiuni stradale, infracțiuni contra proprietății, falsificare, ședere ilegală pe teritoriul altui stat (valabil doar pentru minorii originari din Serbia și Macedonia de Nord), pînă la agresiune sau creare, posesie și distribuire de conținut pornografic.
Mai ales această din urmă infracțiune este una care ridică mari semne de întrebare în condițiile în care delincvenții sînt minori, inclusiv copii cu vîrste foarte mici, de șase ani.
În legătură cu acest subiect, purtătorul de cuvînt al Inspectoratului Federal de Poliție Criminală (BKA) ne-a declarat: ”Da, există copii cu vîrsta chiar și de șase ani care sunt suspecți pentru distribuirea, posesia sau producerea de materiale pornografice. În principiu, acest lucru este posibil atunci cînd suspecții folosesc pentru asta un smartphone, spre exemplu, și o fac nefiind conștienți de natura infracțională a acțiunii lor”.
Din păcate, românii sînt ”campioni” la mai toate genurile de infracțiuni, cifrele cele mai mari fiind înregistrate însă la infracțiunile de furt. Totodată, cifrele se încadrează pe un trend crescător în ultimii ani.
Numai anul trecut, în Germania au fost înregistrați 6.808 cazuri de suspecți minori (copii și tineri), cu vîrste cuprinse între 6 și 18 ani. Dintre aceștia, 2.562 erau mai mici de 14 ani, iar restul de 4.246 cu vîrste între 14 și 18 ani. Să mai spunem că autoritățile germane înregistrează ca delincvent o persoană, chiar dacă aceasta a comis mai multe infracțiuni.
Germania vs delincvența juvenilă
Confruntată cu o creștere a infracționalității juvenile, Germania încearcă să implementeze mai multe măsuri pentru prevenirea acestui fenomen. Dintre acestea amintim educația și prevenția timpurie (respectiv programe care promovează respectul pentru lege și dezvoltare socială), consiliere familială, integrare socială (proiecte comunitare și activități sportive ajută minorii să dezvolte abilități sociale și să evite anturajele negative), programe de reabilitare a minorilor cu comportament deviant, legi adaptate (mai exact, Codul penal german prevede măsuri corective și educative, nu pedepse severe, pentru minorii infractori) sau intervenții specializate, în centre unde se oferă sprijin psihologic și educațional adaptat fiecărui caz în parte.
În plus, pentru minorii aparținând altor grupuri etnice, Germania aplică măsuri adaptate pentru a preveni infracționalitatea, cu accent pe integrare și incluziune, printre care programe interculturale, sprijin lingvistic, prezența unor mediatori etnici în comunități, programe speciale de școlarizare a minorilor proveniți din medii defavorizare, programe de prevenire a segregării.
Desigur, realitatea este departe de a fi perfectă. Experții au constatat că unul dintre factorii care conduc la apariția unui comportament infracțional este lipsa recunoașterii valorice a copilului, atît la școală cît și acasă.
Pe de altă parte, un comportament neobișnuit, la limita delincvenței, este parte a procesului de socializare a minorilor. ”Din punct de vedere criminalistic, delincvența juvenilă nu este un fenomen neobișnuit. Este parte a unui proces de socializare, cînd copii și adolescenții își testează, depășesc limitele, adesea ajungînd să comită infracțiuni precum furt din magazine sau cînd nu vor să plătească servicii publice. Aceste tendințe se diminuează însă cu creșterea în vîrstă”, spune Daniela Dässel, purtător de cuvînt la Biroul Poliției din landul Renania de Nord-Westfalia.
”Pentru a le oferi pur și simplu copiilor proveniți din familii de migranți aceleași oportunități ca și pentru a minimiza riscul depășirii delincvenței juvenile normale, este foarte important ca societatea în ansamblu să se asigure că acești copii sunt integrați, că au aceleași oportunități educaționale ca toți ceilalți copii, că primesc sprijin lingvistic și că integrarea în familie este susținută efectiv de societate în ansamblu,” a mai spus Dässel.
Pe de altă parte însă, Sindicatul german al Educației (GEW) a reclamat numărul insuficient de învățători pregătiți special pentru a face față numărului crescut de cazuri de violență în școli. Un studiu al Fundației Robert Bosch publicat în luna aprilie arată că aproape fiecare al doilea profesor dintr-o școală germană s-a confruntat cu cazuri de violență psihologică și fizică în rîndul elevilor.
Violența apare uneori din cauza competențelor lingvistice insuficiente. ”Uneori copiii ajung la neînțelegeri și chiar la violență fizică pentru că în loc să vorbească unii cu alții, ei se lovesc sau se împing. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple, desigur. În acest sens, limba vorbită este o cheie pentru interacțiunea non-violentă cu ceilalți, pentru a ne trata reciproc cu respect. Și de aceea este important să vorbim cu toții aceeași limbă la școală. Avem deja clase de școală primară în care niciun copil nu vorbește germana ca limbă maternă. Iar acest lucru se regăsește în numeroase orașe din Germania”, Stefan Düll, președinte al GEW.
Datele oficiale arată că aproximativ 15 la sută din elevii ce învățau în anul școlar 2023-2024 aveau un pașaport străin. În acest context, GEW solicită introducerea unui test de cunoaștere a limbii germane, ca o precondiție de începere a studiilor primare. Cei care nu ar reuși să treacă testul ar face un an pregătitor.
România vs delincvența juvenilă în Germania
Autoritățile române nu au niciun control efectiv asupra copiilor români care ajung în Germania. Mulți dintre aceștia ajung acolo alături de părinți și se integrează relativ ușor în sistemul educațional din noua lor țară de reședință. Sînt acceptați la școală indiferent de nivelul de cunoaștere a limbii germane pe care îl au, iar statul le oferă cursuri pentru integrarea rapidă.
În aceste condiții, numărul copiilor de origine română care învață în Germania a crescut constant în ultimii cinci ani școlari. Astfel, în anul școlar 2022-2023 numărul lor a fost de 79.429 de elevi, față de 75.992 (în 2022), 70.325 (în 2021), 64.517 (în 2020), 56.849 (în 2019) sau 49.598 (în 2019).
Numai că sînt în continuare mulți copii care nu merg la școală în Germania sau care ajung acolo temporar, în circumstanțe diverse, inclusiv situații în care sînt traficați, exploatați prin muncă sau folosiți în situații de infracționalitate. Din rîndul acestora se recrutează cea mai mare parte a delincvenților de origine română din Germania.
Contează, în cazul celor mai multor dintre acești minori, faptul că provin din familii disfuncționale sau care nu au timp să se implice în educarea lor. Mulți dintre ei nu au mers regulat la școală sau au renunțat prea devreme la cursuri. În unele cazuri s-au confruntat cu discriminare sau au avut parte de violență fizică sau verbală.
Autoritățile de la București nu au atribuții directe cu privire la investigarea sau urmărirea minorilor români care au comis infracțiuni pe teritoriul german, însă acestea colaborează, fie direct, fie prin intermediul unor organisme internaționale cu autoritățile germane. Formele de colaborare includ extrădarea sau transferul, protecția minorilor, asistență socială.
”Schimbul de date și informații de interes polițienesc între autoritățile competente române și germane se desfășoară prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională, prin canalele oficiale (Interpol, Europol, Sirene și prin intermediul atașaților de afaceri interne/ofițerilor de legătură), conform solicitărilor primite/transmise de către structurile de poliție/autoritățile naționale cu competențe în domeniul prevenirii și combaterii criminalității transfrontaliere”, se arată într-un răspuns pe care l-am primit din partea Inspectoratului General al Poliției Române.
În virtutea principiului de protejare a identității minorilor, autoritățile de la București nu au oferit date concrete privind cazurile în care au colaborat cu cele germane. Singura informație transmisă s-a referit la faptul că ”nu au fost înregistrate în ultimii 3 ani cazuri de extrădare sau transfer a unor minori din România către Germania în vederea continuării judecății”, conform IGP. La rîndul său, Ambasada Germaniei la București ne-a spus că nu poate ”oferi nicio informație cu privire la cazurile individuale de cooperare polițienească dintre Germania și România”.
Am încercat totodată să facem o comparație între gradul de delincvență juvenilă a minorilor români în Germania și respectiv în România, însă modul diferit de raportare a datelor în cele două țări face foarte dificil acest lucru. De aceea, în continuare o să prezentăm cele mai importante informații publice din România.
Astfel, conform rapoartelor prezentate de către Ministerul Public (cel mai recent este disponibil aici), numărul inculpaților minori trimiși în judecată ca și a celor condamnați pentru diferite infracțiuni se menține relativ constant pe ultimii cinci ani, cu o relativă tendință descrescătoare (vezi datele de mai jos).
Conform datelor oficiale, numai anul trecut, din totalul celor 55.128 de persoane inculpate trimise în judecată în România, 3.194 (respectiv 5.4% din total) au fost minori. Cifrele pe anii anteriori sînt aproximativ similare, înregistrîndu-se chiar o ușoară tendință de scădere.
Cele mai des întîlnite infracțiuni comise de minori în România sînt furtul, vătămare corporală, ucidere din culpă, tîlhărie, viol etc. După cum se poate vedea, spre deosebire de situația din Germania, numărul cazurilor sau al condamnărilor pentru situații din bullying în România este cvasi-inexistent în statisticile oficiale.
Violența școlară, o problemă tot mai serioasă
Violența în școlile din România a devenit un fenomen tot mai serios și mai des întîlnit, care are efecte profunde asupra elevilor, profesorilor și comunității, în general. ”Conform datelor existente, anul trecut au fost raportate în școlile din România 2540 cazuri de violență, însă cu toții știm că problema este mult mai serioasă, aceasta – din păcate – fiind prezenta tot mai mult în viața de zi cu zi a elevilor”, spune Alexandra Necșuleu, coordonatoare a programului de prevenire a violenței de gen în școli din cadrul organizației Terre des Hommes (TdH). De menționat că în România sînt circa 3 milioane de copii și tineri prezenți în sistemul de învățămînt.
Violența școlară se manifestă sub diferite forme și include violența verbală (jigniri, amenințări), cea fizică (bătăi, agresiuni) sau emoțională (excludere, umilire). Violența verbală sau bullying-ul este una dintre cele mai frecvente forme de violență. Conform unor studii, aproximativ 1 din 4 elevi din România este victima bullying-ului. Totodată, deși mai puțin comună, există cazuri în care profesorii devin victime ale agresiunilor verbale sau fizice din partea elevilor sau chiar a părinților. Pe de altă parte, deși este interzisă legal, există și cazuri de comportamente abuzive din partea profesorilor, precum umilirea sau folosirea violenței fizice.
”Violența verbală este cea mai des întîlnită, pentru că tinerii cred că este cool să dai altora anumite porecle, să aduci jigniri, dar și că este cool să accepți toate acestea. De asta, cumva, ei nu mai conștientizează acest tip de violență și îl folosesc din ce în ce mai des”, spune Necșuleu.
”Cumva, tinerii nu mai știu acum foarte bine să identifice care sînt normele sociale, cum pot adera la diferite grupuri și s-au obișnuit <<să-și dea bullying>> și să și <<primească bullying>>, așa cum spun ei. S-au obisnuit cu acești termeni, sunt cool, îi aud și pe stradă și la televizor. Cumva nici nu conștientizează că este o formă de violență, dar nici efectele pe care acești termeni le pot avea ulterior asupra lor”, adaugă Alexandra Necșuleu.
Experții și studiile de specialitate vorbesc despre mai mulți factori care favorizează violența școlară. Dintre aceștia, merită menționat mediul familial nepotrivit, respectiv părinți absenți, neimplicați în vreun fel în educația propriilor copii, violența domestică sau un mediu familial toxic. Totodată, contează foarte mult factorii individuali, respectiv lipsa de autocontrol a copiilor, expunerea lor la violență acasă sau în mediul social, probleme emoționale sau de sănătate mintală. Totodată, la școală contează lipsa unor reguli comportamentale clare, relații tensionate între profesori și elevi, supraveghere insuficientă sau lipsa programelor de prevenire. Nu în ultimul rînd, este vorba despre anturaj și de influențele din mediul social, respectiv expunerea la violență în mass-media, influența negativă a grupului de prieteni sau presiunea socială.
Statul român, cel puțin în teorie, recunoaște existența tot mai vădită a problemei violenței școlare și încearcă cumva să o abordeze prin promovarea ideii de educație emoțională, respectiv a unor cursuri care să dezvolte empatia, comunicarea și gestionarea emoțiilor. Totodată, se organizează cursuri de formare pentru profesori, în care aceștia sînt instruiți pentru a recunoaște și gestiona violența. Există și consilieri școlari, însă din păcate, în prezent, raportul consilieri-elevi este mult prea mic pentru a răspunde nevoilor reale. Nu în ultimul rînd, se încearcă și implicarea părinților, respectiv încurajarea dialogului acestora cu școala. Un rol tot mai vizibil în gestionarea violenței școlare îl au și organizațiilor non-guvernamentale. TdH este una dintre acestea, programul CARING fiind unul care își propune să îi ajute pe copii să conștientizeze ce este violența și să recunoască actele de violență, inclusiv persoanele în care pot să aibă încredere.
”Programul nostru se axează pe trei piloni. Mai întîi, am lucrat cu profesorii pentru a-i ajuta să înțeleagă ce este violența pe bază de gen. Astfel, 16 cadre didactice au fost instruite să devină facilitatori, iar aceștia la rîndul lor au format peste 116 alți profesori, din opt școli din România. Cu toții au învățat cum poate fi combătută violența de gen, cum pot fi încurajate comportamentele pozitive. Al doilea pilon îl reprezintă părinții. Pentru aceștia am organizat întîlniri cu profesorii, unde părinții au învățat care sînt termenii violentei școlare, la ce se referă etc. Nu în ultimul rînd, am lucrat cu cel mai important pilon, cu elevii, cu tinerii. Ei au participat la niște ateliere unde li s-au prezentat formele de violență și cum se manifestă acestea. Copiii au conștientizat ce este în regulă și ce nu, ce pot accepta sau nu, care sînt drepturile lor ca elevi”, spune Alexandra Necșuleu.
”Noi trebuie să ne propunem să îi facem pe tineri să conștientizeze că există problema violenței și, totodată, să vorbească despre aceasta. Am mai spus, pentru ei este important să fie cool, pentru ca astfel să se integreze în grupul lor social. Dar trebuie ca ei să poată decide conștient și să spună: nu este în regulă să mă comport așa sau că nici ceilalți nu trebuie să se comporte așa cu mine. Apoi vine și a doua parte, respectiv nevoia de a comunica cu altcineva. Dacă te simți singur și izolat, poți să ai tendința să reiei comportamentul violent”.
Acest articol a fost realizat în cadrul unui proiect transfrontalier susținut financiar de către Journalismfund Europe. Din echipa proiectului au făcut parte Aleksandar Metodijev (Germania), Sanja Petrov (Serbia) și Suzana Miceva (Macedonia de Nord). Informațiile din Germania și foto: Aleksandar Metodijev.
