Am văzut că aproape 7.000 de copii și tineri de origine română comit anual infracțiuni în Germania, de la unele aparent mai ușoare, precum bullying, pînă la furt, cerșetorie sau crimă. În România, circa 3.500 de copii și tineri sînt trimiși în judecată anual, iar dintre aceștia aproximativ 450 sînt internați în centre speciale de detenție sau educare. Nimeni nu știe însă cu certitudine cîți dintre aceștia, după ”liberare”, reușesc să se integreze pe deplin în societate
Foto: Aleksandar Metodijev
Informația pe scurt:
- Familiile cu probleme, mediul defavorizat, anturajul nepotrivit, violența cotidiană și abandonul școlar reprezintă principalele motive pentru care copiii și tinerii din România ajung să comită infracțiuni
- Tinerii și copiii internați în cele patru centre speciale de detenție sau educare reprezintă circa 2 la sută din totalul persoanelor private de libertate. În aceste centre beneficiază de programe de educare și reintegrare
- Nimeni nu știe însă cu certitudine cîți dintre acești copii și tineri reușesc cu adevărat să se reintegreze social după ce își ”servesc” condamnările
De la infracțiune...
Rostește cuvintele neutru, de parcă nu ar vorbi despre sine. ”Mă cheamă Klub Mihai, am 21 de ani. Sînt arestat pentru omor calificat, furt în scop de folosință și conducere fără permis”.
Ține privirea dreaptă, dar ochii par să ascundă totuși o tristețe pe care și-o refuză.
”Eram într-o seară împreună cu un prieten, eram drogați și am chemat un taxi să ne ducă pînă în oraș. Era o oră tîrzie, șoferul ne-a cerut banii înainte și noi ne-am enervat și a avut loc o ceartă, care a degenerat și acesta a decedat. Asta a fost…”
Klub Mihai a fost condamnat la 9 ani de închisoare. Avea 15 ani în momentul condamnării. Conduita delincventă a început-o însă mult mai devreme, pe la 11-12 ani (Interviu video aici).
”Am ajuns în această situație pentru că, cred, aveam prea multă libertate. Eu locuiam doar cu tatăl meu, părinții mei fiind despărțiți. Însă tata era plecat foarte mult la muncă, lucra în trei schimburi și de aceea am avut foarte multă libertate (…) Avînd această libertate, am intrat în anturaje cu persoane care se ocupau cu trafic de droguri, acte de vandalism, furturi”.
Klub Mihai, 21 de ani / Foto: Aleksandar Metodijev
Klub Mihai nu este singurul tînăr – minor la comiterea unei infracțiuni – care își rezumă destinul în acest fel. La Centrul de Detenție din Craiova am stat de vorbă și cu alți tineri, respectiv Aliman Claudiu (21 de ani, condamnat la 8 ani închisoare pentru omor, interviu video aici) sau Bogdan Florin (21 de ani, condamnat la 13 ani închisoare pentru omor, interviu video aici).
În mare măsură, toți au urmat același ”drum”: provin dintr-o familie destrămată sau dintr-un mediu defavorizat, s-au aflat în grija unei rude care nu a avut timp să se ocupe și de ei, au intrat într-un anturaj, au început să bea, să se drogheze, să se manifeste cu un teribilism specific vîrstei, au mers tot mai rar sau au renunțat la școală, iar într-o zi au comis o crimă.
Fără să premediteze nimic. Doar așa a fost să fie.
... la reeducare
Cele mai des întîlnite infracțiuni comise de minori în România sînt furtul, vătămarea corporală, uciderea din culpă, tîlhăria, violul etc.
Minorii care au comis o infracțiune sînt considerați responsabili penal și, în funcție de gravitatea faptei și de circumstanțele cazului (recidivă sau refuzul măsurilor alternative), instanțele pot decide măsuri de educare într-un centru special. În România funcționează patru astfel de centre, unde copiii și tinerii condamnați beneficiază de programe educative, consiliere psihologică și activități de reintegrare. Două dintre acestea sînt centre educative (la Buziaș și Tîrgu Ocna) și două de detenție (la Craiova și Tichilești-Brăila).
La Centrul din Craiova sînt internați acum 166 de copii și tineri, inclusiv cîteva fete. Dintre aceștia, circa 10 la sută s-au declarat ca fiind de etnie romă.
În toată țara, în cele patru centre de profil, sînt internați în medie 450 de copii și tineri, ceea ce reprezintă puțin peste 2 la sută din totalul persoanelor private de libertate din România.
Condamnările împotriva minorilor sînt pentru infracțiuni mai ușoare, precum furtul pentru violență, dar și pentru infracțiuni mai serioase, precum omor sau viol. Maximul de pedeapsă pe care ei îl pot primi este de 15 ani, fiind persoane care au săvîrșit infracțiuni în stare de minorat.
Traseul unui copil sau tînăr ajuns într-un astfel de centru este bine stabilit: o perioadă de carantină de 21 de zile, o evaluare multi-disciplinară pentru a li se stabili nevoile, apoi includerea într-un program specific de educare, ajutor psihologic sau social (mai multe detalii aici). De fapt, zilele sînt parcă trase la indigou: deșteptarea la ora 6, apoi se ”servește masa”, se face apelul de dimineață. Între 7:30-11:00 se desfășoară activitățile (muncă, consiliere, școală, cursuri). După masa de prînz se reiau activitățile (13:30-17), la 18:00 este masa de seară, o oră mai tîrziu un nou apel, apoi timp liber pînă la 22:30 cînd se dă stingerea. Apoi o nouă zi la fel, iarăși și iarăși.
”În Centrul nostru persoanele internate urmează intensiv programe de instruire școlară, formare profesională precum și activități de reintegrare socială. Prioritatea este instruirea școlară, majoritatea persoanelor internate fiind înscrise la cursuri de școlarizare”, spune Tatiana Măceșanu, educator dar și purtător de cuvînt la Centrul de Detenție din Craiova.
Tatiana Măceșanu, purtător de cuvînt, CD Craiova / Foto: A. Metodijev
Cuvintele sale se rostogolesc cu osîrdie: ”Sistemul de educare este gîndit în funcție de nevoile reale ale persoanelor condamnate. Spre exemplu, avem o persoană cu doar două clase și aici este evident că prioritizarea intervenției educative este completarea nivelului de școlarizare sau chiar mai mult includerea într-un program de alfabetizare care să îl învețe deprinderile de scris, citit, deprinderi elementare pe care mulți tineri – chiar dacă au teoretic 8 clase – de fapt nu le au. Noi identificăm aceste nevoi și intervenim în funcție de priorități”.
Sînt și programe specifice ”la care participă pe linie psihologică, de gestionare a impulsurilor sexuale, persoanele identificate cu conduită agresivă”.
”Există și astfel de situații cînd se lovesc între ei, ajung la altercații verbale sau fizice. Aceasta este prevăzută de regulament ca și abatere disciplinară. Se întocmește raport de incident, se declanșează o procedură disciplinară, se stabilesc care sunt cauzele care au dus la producerea incidentului și sînt sancționați disciplinar. Există și acest sistem coercitiv, de sancționare a celor care nu respectă regulile de ordine interioară”, mai arată Tatiana Măceșanu.
Pe scurt, oferta de integrare socială pentru copiii și tinerii internați la Craiova este următoarea: activități artistice, respectiv o trupă de teatru. Participă 10 persoane. Un curs de calificare pentru îngrijitor spații verzi. ”Constituit din 14 persoane internate care la momentul începerii cursului au îndeplinit condițiile necesare și aici mă refer la nivelul de școlarizare și la comportament. La finalul cursului, fiecare participant va primi o diplomă care, la revenirea în comunitate, o va ajuta la găsirea unui loc de muncă”. Și, nu în ultimul rînd, se desfășoară activități sportive, cu monitori, ”prin rotație, astfel încît persoanele integrate să participe fiecare cel puțin o oră la activități sportive pe baza sportivă”. Fac fotbal, alergări, forță.
Nu în ultimul rînd, există un program de recompensare pentru internații care sînt ”cuminți”, ca să zicem așa, și care pe lîngă participarea activă la diferite activități, au și un comportament adecvat. ”Spre exemplu, ei pot primi un pachet cu mîncare în plus pe lîngă cel pe care la care au dreptul lunar. Sau o vizită în plus (…) Majoritatea însă, din păcate, sînt din zone mai depărtate și nu ajung să-și ia numărul de vizite la care au dreptul lunar. Mai au și dreptul la convorbiri telefonice. Primesc și bani, au un card pe care îl folosesc pentru a vorbi la telefon. Au și dreptul la cumpărături, de la un magazin din cadrul Centrului ori online, de la un magazin din apropiere”.
Viitor pe persoană fizică
Klub Mihai a absolvit în Centru un curs de lucrător comercial. Tot aici a terminat liceul, a luat bacalaureatul și acum este în anul 2 la facultate, învățămînt la distanță. După ce iese din Centru vrea să lucreze în management. De cînd a fost scoasă interdicția ca militarii să poarte tatuaje, pentru Aliman Claudiu viitorul înseamnă să devină cadru militar. Pentru Bogdan Florin cele mai importante au cost cursurile de consiliere psihologică ce l-au ajutat să scape de dependența de alcool. Altfel, vrea să devină frizer ”după liberare”.
Autoritățile române nu au însă date statistice privind măsura în care, după ce ies din centrele de detenție și educare, minorii și tinerii reușesc să se integreze în societate.
”Cînd părăsesc sistemul, noi știm care le este nivelul de integrare, ei oricum trec printr-o comisie de evaluare. Dar ce se întîmplă mai departe este strict o decizie personală (…) Majoritatea au reușit ca după plecarea de aici din Centru să își găsească un loc de muncă sau stabilitate, să își aleagă un drum bun. Mai sînt și cazuri de persoane care s-au întors în Centru și a doua oară și a treia oară, au săvîrșit din nou fapte penale. Dar majoritatea au reușit să se integreze”, spune Tatiana Măceșanu.
La Centrul de Detenție Craiova / Foto: Aleksandar Metodijev
”Cei care se reîntorc, o fac din aceleași motive pentru care au săvîrșit prima faptă: anturaj ales greșit, mediul defavorizat în care s-au reîntors… Reinserția socială ține de alegerea fiecăruia. Spre exemplu, la întoarcea în comunitate s-au apucat din nou de consum de droguri, deși aici au beneficiat de programele specifice și nu au mai consumat droguri. Dar s-au întors în aceleași medii disfuncționale”.
Rostind cuvintele neutru, de parcă nu ar vorbi despre sine, ținînd privirea dreaptă, deși ochii îi par să ascundă o tristețe pe care și-o refuză, Klub Mihai se gîndește la viitor: ”Faptul că la angajarea mea cineva ar afla despre trecutul meu ar putea fi o problemă. Numai că eu am fost arestat cînd încă eram minor, iar acest lucru nu se consemnează în cazierul juridic. Dar dacă cumva se întîmplă să afle… asta e, voi încerca în altă parte”.
Profil de ”internat”
Aminteam mai sus despre evaluarea multi-disciplinară care li se face minorilor internați în centre pentru a li se stabili nevoile de consiliere psihologică, cele educaționale sau sociale. Pe baza experienței sale de lucru în sistem de cîteva decenii, comisarul-șef Nicușor Sterian, director al Centrului de Detenție de la Tichilești-Brăila, face un succint profil al minorilor.
Astfel, primul aspect evaluat este cel al mediului de proveniență. S-a constatat că cei mai mulți dintre minori provin din sistemul de protecție a copilului, respectiv din centre de plasament (inclusiv case de tip familial). Apoi, majoritatea provin din familii sau medii sărace și pe acest fond ajung să comită infracțiuni, încercînd să facă rost de bani.
Urmează apoi chestiunea anturajului, lucru pe care îl menționează 99 la sută dintre minorii internați, aceștia spunînd că alții sînt principalii vinovați pentru ceea ce li s-a întîmplat. În fine, o problemă tot mai serioasă, este numărul în creștere al minorilor care sînt internați fiind consumatori de droguri. ”Este mai greu de lucrat cu aceștia, dar psihologul nostru lucrează cu ei la cabinetul de specialitate. Dacă apare vreun caz mai serios apelăm la ajutorul celor de la Anti-Drog”, spune Sterian.
Centrul de Detenție Tichilești – Brăila are un singur psiholog angajat, deși conform standardelor existente în sistemul penitenciar românesc ar trebui să existe un psiholog la 30 de persoane. ”Și noi avem în schema de angajare șase posturi de psiholog. Le-am tot scos la concurs, dar nu există interes, nu sînt candidați buni”, arată comisarul-șef. ”Probabil au alte oportunități în alte părți. Oricum, trebuie să fie un om care să se potrivească rigorilor sistemului nostru”.
”Program de aer” la CD Tichilești-Brăila / Foto: SINOPSIS
Dincolo de lipsa personalului, acesta se confruntă și cu supra-activitatea. Spre exemplu, aici sînt angajate trei persoane ca asistent social, însă doar una se dedică exclusiv acestei activități, restul trebuind să rezolve și probleme de birocrație curentă.
Care sînt însă solicitările minorilor și tinerilor internați în Centrul din Tichilești – Brăila? ”În primul rînd, vor activități sportive, fotbal cel mai mult, dar și ping-pong, tenis de picior, ridicare de greutăți”, spune inspectorul principal Raluca Bocioagă, care este asistent social. ”Apoi, le plac și cer activități ce țin de ergo-terapie”. Aici e vorba de cursuri precum cele de pictură, de terapie prin artă etc. ”Aceste activități le adaptăm la capacitățile lor reale, ținînd cont de nivelul de dezvoltare cognitivă pe care îl au”.
Important pentru cei internați este să petreacă minimum trei ore pe zi la așa-numitul ”program de aer”, ce include fie plimbări într-un spațiu împrejmuit, fie activități sportive, fie lucru la ”Grădina de vis” (unde curăță terenul, strîng frunzele căzute etc”.
”Ne dorim să facem și o seră sau să amenajăm o sală de sport”, spune directorul Nicușor Sterian. ”Avem libertatea de a face orice proiect ne-ar fi util, însă pentru asta trebuie să găsim parteneri care să pună în practică proiectul”.
Completarea ofertei educaționale
Hîrști. Hîrști. Zgomote ascuțite răsună în una din camerele Centrului de Detenție Tichilești – Brăila. Înăuntru, șase tineri stau puțin aplecați deasupra unei mese. Trebăluiesc ceva de zor. Hîrști. Hîrști. În jur, șase imprimante 3D, o imprimantă laser și una CNC cu freză se mișcă frenetic și zgomotos.
În cameră funcționează așa-numitul FabLab, un hub educațional înființat de către Fundația Terre des Hommes (TdH), în care tinerii au ocazia de a-și dezvolta abilitățile tehnice. Accesul lor la imprimante și materialele tehnologice le-a permis să creeze numeroase obiecte inedite, din plastic și lemn. Aparent sînt mărunțișuri (insigne, brelocuri, căni, reproduceri la scară ale unor monumente etc), însă mult mai important este faptul că au reușit să creeze obiecte inedite, care le dau satisfacția de a fi creativi și utili.
”Ne-am dorit să completăm oferta educațională din centre cu cursuri vocaționale sau activități creative. Faptul că au acces la tehnologie, la echipamente 3D îi motivează să înceapă sau să continue un alt tip de educație, mai prietenoasă și inedită”, spune Ana Vlădescu, manager de program – Acces la Justiție în cadrul TdH.
Peste 75 de tineri din Centru au trecut prin FabLab. “Pentru ei este mai curînd un hobby… Ceea ce învață să facă aici, ar trebui în mod normal să îi ajute la ieșirea din Centru. Depinde însă dacă vor găsi unde să lucreze”, spune agentul principal Robert Bănică, cel care se ocupă de coordonarea activităților.
Frunză Marian Alexandru (foto, centru stînga) este unul dintre beneficiarii acestui proiect. ”Sincer să fiu, pînă să ajung aici nu am știut că există astfel de imprimante. Cînd am auzit că au venit aici, cînd am auzit că o să avem și noi am fost uimit, adică am fost interesat de ele. De aceea am făcut și un curs pentru ele”, mărturisește Frunză. ”Ne ajută, putem afară să cîștigăm bani din lucrurile ăstea, să facem diferite obiecte, adică sunt foarte folositoare”.
Frunză Marian Alexandru, 21 de ani / Foto: SINOPSIS
Frunză Marian Alexandru are 21 de ani și pe cînd era în clasa a IX-a de liceu ”s-a luat de la nimica toată” cu cineva, la un botez. ”Pe fondul alcoolului s-a întîmplat”. ”Mai sînt cu cineva în faptă, un băiat”. ”Și persoana decedată a început să facă panaramă pe acolo, a spart niște farfurii. Adică ne-am luat de la nimica toată, cum s-ar zice… Dar a degenerat conflictul, ne-a lovit și el. Adică nu am dat cu cuțitul , cu ceva… Și s-a ajuns unde s-a ajuns. A murit din loviturile pe care le-a primit”.
”Am zece ani mandatul”, mai spune tînărul. Adică aceasta este pedeapsa la care a fost condamnat. Acum speră să fie liberat înainte de termen, pentru bună purtare. În Centru și-a reluat studiile și acum este în clasa a X-a. ”Aici am făcut doar un curs de IT. Vreau să fac mai multe calificări, vreau să dau de permis. Vreau să îmi caut un loc de muncă, să îmi fac o familie, să îmi fac un viitor”.
”A fost un șoc la început (…) să ajung aici, în mediul ăsta. Dar nu am avut ce să fac, a trebuit să mă conformez. Doamnele de aici m-au ajutat, asistenți, psihologi, educatori și așa mai departe. M-au ajutat să mă integrez, cum s-ar zice, în acest mediu. Și au trecut anii, îmi pare rău pentru ce am făcut, s-a întîmplat dintr-o greșeală. M-am maturizat. Am învățat multe aici, am învățat să mă controlez, să nu mai răspund la rău cu rău și să îmi văd de treaba mea”.
”Întrebări, dacă mai aveți…”, spune Frunză Marian Alexandru, 21 de ani, condamnat pentru omor, care pare că vrea să continue să vorbească cuiva. Dar interviul s-a terminat. Tot el rostește apoi, mai mult pentru sine: ”Sărbătorile sînt cele care ne omoară aici”.
Articolul a fost actualizat pentru a include informații despre Centrul de Detenție Brăila – Tichilești.
Acest articol a fost realizat în cadrul unui proiect transfrontalier susținut financiar de către Journalismfund Europe. Din echipa proiectului au făcut parte Aleksandar Metodijev (Germania), Sanja Petrov (Serbia) și Suzana Miceva (Macedonia de Nord).
