Decizia are implicații majore, inclusiv pentru numeroși etnici români. Pe 27 august, autoritățile de la Kiev au decis oficial că Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ) este afiliată Patriarhiei Moscovei, organizație declarată interzisă în Ucraina. Hotărîrea reprezintă un moment de cotitură în conflictul religios și geopolitic care se desfășoară în paralel cu războiul declanșat de Rusia în februarie 2022.
Guvernul ucrainean a justificat decizia prin faptul că Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ) ar constitui un instrument de influență al Kremlinului, un pericol la adresa securității naționale și al unității statului. Documentele oficiale vorbesc despre „o structură religioasă ce menține legături organice, instituționale și ideologice cu un centru ostil, care susține agresiunea militară împotriva Ucrainei”.
Biserica Ortodoxă Ucraineană (Українська православна церква, UPȚ), care pînă la atacul Rusiei asupra Ucrainei a ținut din punct de vedere canonic de Patriarhia Moscovei. În noul context creat de război, în mai 2022 UPȚ decide să iasă de sub tutela oficială a Moscovei și să fie biserică autocefală; cu toate acestea, Kievul a văzut tot timpul UPȚ – iar acum a declarat-o oficial – ca fiind legată politic de regimul din Rusia.
Decizia din 27 august lovește direct în milioane de credincioși care încă aparțin de biserica lui Onufrie, mai ales în regiunile estice și sudice ale Ucrainei. Mulți dintre aceștia – printre care și etnici români – se simt prinși între loialitatea religioasă tradițională și obligația civică de a sprijini statul ucrainean.
În Ucraina, conform datelor ultimului recensămînt (destul de vechi însă, din anul 2001), trăiesc circa 150 de mii de etnici români, care își asumă explicit această identitate și care locuiesc în regiunile Cernăuți și Transcarpatia din vestul Ucrainei. Totodată, în sudul Basarabiei istorice (regiunea Odesa din Ucraina) trăiește o populație românofonă de circa 120 de mii de persoane care într-o proporție destul de mare se consideră a fi etnici moldoveni, dar pe care Bucureștiul îi consideră etnici români.
Circa 200 de parohii din regiunea Cernăuți sînt românești, adică enoriașii sînt etnici români, iar acestea aparțin acum de Biserica Ortodoxă Ucraineană.
În ce îi privește pe românofonii / etnicii români din sudul Basarabiei, aceștia sînt în marea majoritatea enoriași ai UPȚ, cu excepția unei minorități care religios aparțin de un mai nou înființat Protopopiat de Ismail, care aparține Episcopiei Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei (a cărei jurisdicție include Republica Moldova), structură ce la rîndul său face parte din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
Numeroși etnici români din Ucraina sînt legați tradițional de UPȚ. Conform unui sondaj realizat de către Institutul de Studii Politice și Capital Social, cu sediul la Cernăuți, cam jumătate dintre membrii comunității românești din Ucraina au declarat că frecventează serviciile divine în limba română la Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ). Alți 29% dintre respondenți au precizat că sînt creștini, dar nu frecventează servicii divine.
Să mai spunem, că în Ucraina biserica națională este Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Православна церква України, PȚU), care a devenit autocefală în 2018, îndepărtîndu-se astfel de orbita Moscovei și care este susținută nu doar de actuala clasă politică ucraineană ci și de cea mai mare parte a lumii ortodoxe (cu excepția Patriarhiei Moscovei și a bisericilor fidele acesteia, desigur).
În acest moment, statutul mitropolitului Onufrie – conducătorul religios al UPȚ- și al întregii ierarhii clericale care i se subordonează, implicit a parohiilor românești, rămîne incert. Practic, prin interdicția legăturilor cu Patriarhia Moscovei, biserica pe care o conduce riscă să fie desființată în forma actuală. Măsurile ar putea include confiscarea proprietăților, limitarea activităților religioase și chiar interzicerea oficială a funcționării sale.
Pe 29 martie 2024, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ”binecuvântarea, încurajarea și susținerea inițiativelor comunităților ortodoxe românești din Ucraina de a reface comuniunea cu Biserica Mamă, Patriarhia Română, prin organizarea lor juridică în structura religioasă numită Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”. Credincioșii ucraineni de origine române care au încercat să înregistreze oficial această biserică – demers perfect legal – s-au izbit pînă acum de un zid al tăcerii sau indiferenței din partea autorităților ucrainene.
Un conflict cu rădăcini adânci
Scindarea ortodoxiei ucrainene nu este nouă. Încă din 2019, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, condusă de mitropolitul Epifanie, structură independentă de Moscova. În paralel, biserica lui Onufrie a continuat să se considere „singura legitimă”, menținînd legături tradiționale cu Patriarhia Rusă.
După invazia rusă, tensiunile s-au accentuat. În mai 2022, Onufrie a anunțat o „ruptură canonică” cu Moscova, însă autoritățile de la Kiev au considerat acest pas drept incomplet și formal. Numeroase rapoarte de securitate au semnalat cazuri de preoți și parohii suspectate că ar fi colaborat cu armata rusă sau că ar fi propagat discursuri pro-Kremlin.
Sociologii atrag atenția că această situație poate duce la diviziuni sociale și la radicalizarea unor comunități. În același timp, numeroși credincioși și preoți ar putea alege să treacă sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (PȚU), pentru a evita sancțiunile și pentru a-și păstra lăcașurile de cult.
Reacții și perspective
Patriarhia Moscovei a denunțat decizia drept „o încălcare flagrantă a libertății religioase și a drepturilor omului”. Mitropolitul Onufrie nu a făcut pînă acum o declarație detaliată, însă surse din interiorul bisericii sale vorbesc despre o strategie de contestare juridică și de apel la comunitatea internațională.
La nivel european, reacțiile ar putea fi împărțite. Occidentul sprijină Kievul în apărarea suveranității, dar presiunile asupra libertății religioase riscă să genereze critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului.
Pentru autoritățile ucrainene, însă, miza este clară: eliminarea oricărei forme de influență rusească din interiorul societății, inclusiv în domeniul religios. Rămîne de văzut cum va reuși Kievul să gestioneze tensiunile ce decurg din această decizie și cum se vor repoziționa credincioșii și clerul în anii următori.
