Șapte feluri de a privi Catedrala Națională
Potrivit datelor oficiale, Catedrala Națională are o lungime de 126 de metri, o lățime de 67,7 metri și o înălțime de 120 de metri, la care se adaugă o cruce de 7 metri montată pe turla principală. Suprafața totală construită la sol este de 13.668 de metri pătrați, iar cea desfășurată depășește 52.000 de metri pătrați.
Foto: Alex Spineanu / SINOPSIS
Discuțiile despre stilul arhitectonic al Catedralei Naționale se poartă adesea la extreme. Unii o privesc ca pe o bijuterie monumentală, impunătoare, în timp ce alții văd în ea un amestec neadecvat de stiluri, un „baroc ad-hoc” croit din grabă și ambiții. Pentru Biserica Ortodoxă, Catedrala este un simbol al unităţii dintre generaţii şi al românilor de pretutindeni, iar prin stilul arhitectonic tradiţional bizantin- românesc este reprezentativă pentru credinţa majorităţii poporului român (detalii aici). Criticii regretă că nu a fost urmată linia brâncovenească, fie cea a bisericilor Bucureștilor de la 1700, cu grația lor reinterpretată. Dincolo de controverse, catedrala rămâne un simbol al unei epoci ce caută identitate, oscilând între tradiție și modernitate, între mândria monumentalului și nostalgia unei estetici mai pure.
Foto: Alex Spineanu / SINOPSIS
Dincolo de înfățișarea sa exterioară, Catedrala Naționale are încă de așteptat să se încadreze în peisajul urban al Capitalei. Zona din jur este una marcată de construcțiile delabrate ale trecutului comunist (fosta Casă a Poporului, clădirea MApN, cea a Academiei Române, blocuri de locuințe etc). Lipsesc parcurile, zonele verzi de acum sînt de o sălbăticie murdară. În plus, zidurile Casei Poporului o flanchează sinistru. Noul lăcaș de cult pare întors cu spatele la lume.
Foto: Alex Spineanu / SINOPSIS
Interiorul său însă promite să compenseze cel puțin o parte din aceste lucruri. Pe moment ne-a fost însă inaccesibil.
Foto: Mihnea Păduraru / Ziarul Lumina
Sînt numeroși credincioșii pentru care Catedrala Națională are rolul unei ancore spirituale într-o lume dezordonată. În jurul acestei clădiri pare că se adună speranțele unei comunități ortodoxe, unde se împărtășește sentimentul de continuitate și nevoia de sacru în spațiul public. Pentru ei, Catedrala este un loc de rugăciune, identitate și comuniune, iar credința capătă formă monumentală.
Unul dintre cele mai dezbătute și controversate subiecte legate de Catedrală a fost cel al finanțării și costurilor mari asociate construirii. Se aproximează rezonabil că pînă acum au fost cheltuite circa 270 de milioane de euro, dintre care doar 10 la sută au venit din fondurile bisericii și donații, restul fiind bani publici (de la Secretariatul pentru Culte, dar mai ales de la autorități locale). De aici și iritarea multor români, care văd proiectul drept o investiție discutabilă, într-o țară cu spitale nesigure, școli învechite și nevoi sociale acute. Pentru ei, catedrala devine un monument al priorităților răsturnate. Iar despre secularizarea tot mai pronunțată a societății române sînt ceva detalii aici.
Foto: Alex Spineanu / SINOPSIS
Orice catedrală, ca de altfel orice clădire publică ambițioasă, oglindește capacitatea unei societăți de a se organiza, de a-și pune în acord și la lucru energiile și resursele. Într-un fel, ridicarea Catedralei Naționale în (doar) 15 ani este un semn că s-a reușit o mobilizare exemplară a unor oameni care au crezut în acest proiect, că aceștia au lucrat în comun, că au reușit să depășească greutățile și adversitățile cu răbdare, cu credință. Dincolo de glamourul cupolelor aurite și al arhitecturii monumentale, rămîne așadar efortul unui vis ridicat treptat, piatră cu piatră.
Pe de altă parte, construcția Catedralei Naționale este și povestea unei societăți dezbinate, în care valorile nu sînt împărtășite majoritar. Reprezintă visuri neacceptate la unison, priorități aflate în coliziune și o permanentă lipsă a comunicării într-o lume în care sacrul și pragmatismul tot mai rar vorbesc aceeași limbă.
