Uniunea economisirii și investițiilor este o inițiativă propusă de Uniunea Europeană pentru a mobiliza uriașele economii ale cetățenilor europeni și a le direcționa către investiții productive. Va reuși acest proiect?
Poți trăi, studia și face comerț liber în întreaga Europă, însă banii tăi nu pot să se miște la fel de ”liber”. Deși Uniunea Europeană a construit o piață unică pentru bunuri și călătorii, economiile și pensiile cetățenilor ei se lovesc încă de bariere naționale.
Europenii dețin peste 33 de trilioane de euro în active financiare, majoritatea acestor bani fiind ținuti însă în conturi bancare cu randament scăzut, potrivit raportului Letta al UE. În același timp, companiile europene duc lipsă de capital pentru a se dezvolta, iar sectoare economice depind de investitori din afara Uniunii, relatează European Correspondent.
Noua Uniune a economisirii și investițiilor, propusă recent de Comisia Europeană, vrea să schimbe această situație. Ideea este simplă: să fie la fel de ușor să investești în toată Europa precum este să zbori de-a lungul sau de-a latul continentului. Mai exact: un inginer spaniol ar trebui să poată investi într-o firmă finlandeză de tehnologie verde; un fond de pensii olandez ar trebui să poată finanța parcuri solare în Portugalia – fără complicații fiscale, birocrație sau legi contradictorii care să le stea în cale.
Printr-o piață unificată a capitalurilor, proiectul urmărește să faciliteze circulația liberă a banilor, să ofere mai multe opțiuni de investiții și să sprijine dezvoltarea companiilor europene, în special a celor mici și mijlocii. Uniunea ar presupune armonizarea legislației privind impozitarea, pensiile și produsele financiare, precum și crearea unor garanții comune pentru investitori. Scopul final este de a stimula creșterea economică, de a întări autonomia financiară a Uniunii și de a transforma economiile europenilor într-un motor real de dezvoltare.
Dar aceasta este o inițiativă pe termen lung. Transformarea acestei viziuni atrăgătoare în realitate va necesita ani – și voință politică. Deocamdată, este doar o relansare, însoțită de o campanie mediatică.
Pentru că nu este prima încercare a Bruxellesului. Uniunea piețelor de capital, lansată în 2015, își propunea exact acest lucru. A eșuat. De ce? Pentru că banii înseamnă putere, iar autoritățile naționale de reglementare nu au vrut să o împartă. Fiecare țară și-a păstrat propriile reguli fiscale, legi privind insolvența și sisteme de supraveghere. La acestea s-a adăugat un obicei cultural profund – europenii preferă conturile de economii în locul acțiunilor – și planul s-a blocat înainte de a decola.
Ce este diferit acum? De data aceasta, urgența. Cu datoria publică aproape de niveluri record (Eurostat estimează datoria zonei euro la 88% din PIB în 2025) și cu trilioane necesare pentru apărare, tranziția verde și societățile îmbătrânite, Europa nu se mai poate baza doar pe bugetele publice. Trebuie să mobilizeze bogăția pe care deja o are – economiile cetățenilor săi.
Dacă ar reuși, câștigurile ar fi uriașe. Firmele mici ar putea crește mai repede cu investitori din tot blocul, nu doar cu bănci locale. Fondurile de pensii s-ar putea diversifica și ar putea oferi randamente mai bune, în loc să fie captive în piețe naționale cu profit redus. Iar Europa, în ansamblu, și-ar putea finanța în sfârșit propriile priorități, în loc să se împrumute din străinătate sau să-și lase capitalul să curgă spre Wall Street.
Poate că momentul este potrivit. Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și cu piețele tot mai volatile, Europa nu-și mai poate permite să rămână fragmentată financiar.
