Ultimul raport anual despre extinderea UE laudă Moldova și Ucraina pentru progresele din ultimul an, spunînd că aderarea lor la UE până în 2030 „este posibilă”. Viitorul este promițător, dar totuși nesigur.
Extinderea Uniunii Europe a fost întotdeauna un proces lung, dar continuă să avanseze cu greu, consideră analistul Ben Aris de la Intelinews. Comisia Europeană a publicat pe 4 noiembrie raportul său de progres, acordând note maxime Balcanilor și Moldovei. Ucraina a fost retrogradată, de la A+ la B. Turcia a fost inclusă în evaluare, dar numai pentru că, după 26 de ani în sala de așteptare, toată lumea continuă să pretindă că este încă un candidat real. Georgiei i s-a spus fără ocoluri că este acum un candidat „doar pe hârtie”.
Comisia a spus că obiectivul Republicii Moldova de a încheia negocierile de aderare până la începutul anului 2028 este „ambițios, dar realizabil” cu condiția că „Moldova accelerează ritmul actual al reformelor”.
În cazul Ucrainei, Comisia folosește un limbaj mai evaziv, spunând că este „angajată să sprijine obiectivul ambițios” al acesteia de a „încheia provizoriu negocierile” până la sfârșitul lui 2028, dar cere apăsat „un ritm accelerat al reformelor” mai ales în domeniul statului de drept, relatează Europa Liberă Moldova.
„Aderarea la UE rămâne un proces corect, dur și bazat pe merit. Dar aderarea de țări noi la UE până în 2030 este un obiectiv realist”, a declarat la Bruxelles, la prezentarea raportului, șefa UE pentru politică externă și de securitate, Kaja Kallas.
Alte două țări candidate, Muntenegrul și Albania, care au început procesul de aderare mai devreme, au fost de asemenea lăudate și incluse printre cele cu șanse să adere până în 2030. Dar raportul Comisiei Europene vizând în total zece țări candidate critică Serbia pentru încetinirea reformelor și acuză Georgia de „derapaje serioase de la democrație”, spunând că aceasta rămâne candidată „doar cu numele”.
Chiar dacă Comisia Europeană a lăudat Moldova și Ucraina pentru progresele din ultimul an, președinta Maia Sandu și președintele Volodimir Zelenski au cerut însă un „calendar clar” al aderării și „depășirea obstacolelor artificiale”.
Maia Sandu și-a exprimat chiar frustrarea că, în pofida rezultatelor și a faptului că R. Moldova are voința politică, demonstrată și la alegerile parlamentare din 28 septembrie, de a continua reformele, soarta negocierilor de aderare rămâne incertă. „Dar vrem să vedem aceeași determinare din partea UE să găsească o soluție pentru extindere”, chiar și una „neortodoxă”, a spus Sandu la o conferință Euronews.
Ce fel de extindere viitoare?
În cea mai mare parte a ultimelor trei decenii, cea mai bună strategie de reformă post-socialistă a fost pur și simplu „aderați la UE”. A funcționat bine, nu doar datorită granturilor uriașe pentru transformare structurală, ci și pentru că țările candidate au primit legislație bine formată ca parte a pachetului, reușind astfel să creeze instituții funcționale. Este un punct puțin tehnic, dar cred că instituțiile sunt mai importante decât banii, consideră Ben Aris. Plus, accesul la o piață imensă de consumatori bogați, de 450 de milioane de oameni, nu strică niciodată.
Dar lucrurile se schimbă. UE este în declin. Nivelul de trai scade. Industria pleacă acolo unde energia este mai ieftină și materiile prime mai abundente. Totuși, dacă ești Moldova sau Ucraina, tot vrei să aderi, cel puțin pentru a scăpa de taxele vamale la import și pentru a accesa unele fonduri de ajutor.
Acum există o nouă dimensiune a dezbinării politice, manifestată de Ungaria, dar nu numai, care face din ce în ce mai disfuncțional Bruxelles-ul. Personalități precum președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și șefa diplomației UE, Kaja Kallas, se confruntă cu aceste probleme, întrucât, în realitate, UE funcționează bine doar în perioadele bune, când construirea consensului este un sistem eficient, și prost în crize, când ai nevoie de o conducere puternică, de sus în jos.
Aceasta este defectul fundamental al UE: rămâne un club comercial, nu o federație ca SUA. Toate marile probleme cu care se confruntă UE, de la finanțarea războiului din Ucraina până la investițiile pentru îmbunătățirea competitivității, nu pot fi rezolvate atât timp cât fiecare dintre cele 27 de state membre trebuie să fie de acord. Discuțiile despre eliminarea regulii unanimității nu vor duce nicăieri, pentru că este suficient un veto din partea unei țări mici pentru a le bloca.
Ca urmare, UE a devenit rigidă și va intra în declin, neputând răspunde acestor provocări. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care Sudul Global crește rapid, ceea ce a schimbat deja fața economiei mondiale.
Aceste probleme sunt deja vizibile. (…) Astfel, întregul proiect UE pare mult mai puțin atractiv decât era acum doar câțiva ani. Totuși, totul este extrem de incert, mai ales având în vedere dezbinarea Europei și deteriorarea rapidă a situației economice. Orice se poate întâmpla.
