Generația Z pare să fie mai dispusă să voteze pentru extrema dreaptă decât generațiile mai în vârstă. De ce se întâmplă acest lucru? Mai multe detalii pe acest subiect în materialul video ARTE Săptămânal.
Au fost supranumiți “Generația Greta”, de la numele cunoscutei militante suedeze pe probleme sociale și de mediu. Acum însă postează meme despre dictatorul spaniol Franco și cer ”remigrare”, adică întoarcerea în țările de origine a emigranților.
Este vorba de tinerii din așa-numita Generație Z, ale căror voturi ajută acum partidele de extremă dreapta să câștige în popularite de-a lungul Europei, din România până în Spania. Mai mult, se constată o diferență de abordare ideologică și între sexe, bărbații tineri fiind mai dispuși să voteze pentru extrema dreaptă decât femeile. Sunt câteva întrebări legitime în acest sens: oare ce face atractivă extrema dreaptă? Și este această schimbare atât de mare pe cât pare a fi?
CONTEXT:
Au fost supranumiți, cu numai câțiva ani în urmă, “Generația Greta”, ei fiind tinerii care ieșeau în stradă pentru climă, egalitate și drepturi civile, generând impresia unui val global progresist. Astăzi, o parte dintre ei postează meme ironice cu dictatorul spaniol Francisco Franco, cer „re-migrare”, termen adoptat din jargonul extremei drepte și se regăsesc tot mai frecvent în nucleul electoral care împinge partide radicale de la margine spre mainstream.
Se întâlnesc în toate țările europene, de la România la Spania, de la Franța la Germania, iar în acest context un lucru devine evident: extrema dreaptă seduce o parte semnificativă a celor născuți după 1997, iar bărbații tineri par mult mai atrași de aceste mesaje decât femeile.
O generație contradictorie
Cum s-a ajuns ca „generația viitorului” să se orienteze către lideri și partide care contestă chiar valorile care o defineau acum cinci ani? Paradoxul este doar aparent. Generația Z este profund polarizată intern, iar eticheta „generației progresiste” ascunde realități sociale și economice mult mai diverse.
Mulți tineri se confruntă cu anxietate economică, salarii mici, dificultăți de integrare pe piața muncii și o percepție generală de instabilitate. Într-o lume grăbită și suprasaturată de informație, radicalismul oferă claritate. Extrema dreaptă propune răspunsuri simple, directive clare și vinovați ușor de identificat: migranții, „globaliștii”, progresiștii sau „corupția sistemică”.
În plus, social media – principalul mediu de informare pentru această categorie de vârstă – este teren fertil pentru propagarea memelor politice, un limbaj prin care tinerii procesează anxietăți, frustrare și nesiguranță. Meme-urile cu Franco, Mussolini sau simboluri de extremă dreaptă nu sunt întotdeauna expresia unei ideologii asumate; uneori sunt doar forme ale umorului provocator, specific generației, un fel de a „testa limitele”. Dar normalizarea acestui tip de conținut contribuie, inevitabil, la diminuarea barierei simbolice față de extremism.
Totodată, sociologii observă în toată Europa o tendință clară: bărbații tineri sunt mult mai predispuși să susțină partide de extremă dreapta decât femeile de aceeași vârstă. Explicațiile sunt multiple.
În primul rând, campaniile extremei drepte exploatează frustrarea masculinității tradiționale într-o societate în schimbare. Pentru o parte dintre tinerii bărbați, discursul despre „ordine”, „autoritate” și „identitate” este perceput ca o reafirmare a unui rol social pe care îl simt erodat. Partide precum Vox în Spania, AfD în Germania sau AUR în România folosesc intens narațiuni despre „bărbatul puternic” și „națiunea virilă”, reactivând simbolic anumite modele istorice.
În schimb, femeile tinere tind să se simtă mai vulnerabile la consecințele unor politici radicale și reacționează mai puternic la discursurile care amenință drepturile civile, egalitatea de gen sau protecția minorităților. Pentru ele, retorica agresivă a extremei drepte este deseori percepută drept direct riscantă.
O schimbare structurală sau doar una de moment?
Rămâne întrebarea esențială: asistăm la o mutație ideologică profundă sau doar la o evoluție conjuncturală?
Unele studii sugerează că nucleul radical al Generației Z este mai mic decât apare în spațiul online. Tinerii petrec mult timp pe platforme unde opiniile polarizante au impact mai mare și vizibilitate sporită, ceea ce creează impresia unui fenomen mai amplu decât este în realitate. Totuși, efectul politic concret – creșterea partidului AUR în România, recordul Vox în rândul tinerilor spanioli, performanțele tinerilor simpatizanți ai Rassemblement National în Franța – nu poate fi ignorat.
De asemenea, această generație nu este monolitică. În paralel cu radicalizarea unei părți a tinerilor, există un alt segment – mai puțin vocal, dar aproape la fel de numeros – care rămâne profund progresist. Diferența este că progresismul se manifestă mai rar prin imagini, provocare sau umor agresiv, deci rămâne mai puțin vizibil.
În cazul României, tendința se suprapune peste o neîncredere generalizată în instituții și politicile tradiționale. Tinerii care nu se regăsesc în discursul partidelor mainstream sunt atrași de radicalism pentru că oferă o alternativă clară, chiar dacă problematică. Totuși, România păstrează o particularitate: mobilizarea online nu se traduce automat în participare electorală constantă. O parte a tinerilor rămâne oscilantă, iar votul lor este volatil.
Așadar, da, există o schimbare la nivelul tinerilor. Dar nu este una uniformă, nici definitivă. Generația Z nu a devenit brusc extremistă; mai corect ar fi să spunem că o parte a ei a descoperit un limbaj radical, adaptat epocii digitale, și o politică ce promite răspunsuri simple într-o lume complicată.
Programul este realizat de către platforma europeană ARTE și este disponibil în 10 limbi în urma unui parteneriat media intitulat EMOVE Hub. Proiectul este coordonat de ARTE și include publicațiile Balkan Insight (BIRN), Sinopsis (BIRN Romania), El País (Spania), Gazeta Wyborcza (Polonia), Internazionale (Italia), Ir (Letonia), Kathimerini (Grecia), Le Soir (Belgia) și Telex (Ungaria). Parteneriatul media este susținut prin fonduri europene în urma inițiativei DG CNECT „European Media Hubs” din cadrul programului EU’s Multimedia Actions
