După Belgia, Germania și România, și în Franța se discută acum despre introducerea serviciului militar voluntar. Temerile legate de un conflict militar sunt tot mai pronunțate în Europa, însă o problemă pare a fi că tot mai puțini tineri par dispuși să își apere țara. Detalii pe acest subiect, într-un material video ARTE Săptămânal
Care ar putea fi următorul obiectiv militar al Rusiei în Europa? După invadarea Ucrainei, tot mai multe guverne, mai ales din Europa de Est, privesc acest scenariu ca pe o posibilitate reală.
Însă ideea este respinsă de mulți tineri, care ar fi primii chemați la arme.
CONTEXT:
La mai bine de trei decenii după încheierea Războiului Rece, Europa redescoperă o temă pe care o credea îngropată: necesitatea reintroducerii serviciului militar. Belgia, Germania și România sau Croația au redeschis subiectul sau au făcut primii pași pentru reintroducerea unei forme de pregătire militare pentru populația tânără.
În Franța, ideea unui serviciu militar voluntar a revenit și ea în centrul dezbaterii politice, stimulată de un context regional tot mai volatil. Motivația comună? Amenințarea percepută ca fiind tot mai directă din partea Rusiei și teama că războiul declanșat în Ucraina ar putea, în anumite condiții, să se extindă.
Întrebarea care planează asupra capitalele europene este limpede: care ar putea fi următorul obiectiv militar al Rusiei în Europa? Dacă înainte de 2022 acest scenariu era considerat improbabil, astăzi tot mai multe guverne, în special din Europa de Est, îl tratează ca pe o eventualitate realistă – nu una inevitabilă, dar nici de ignorat. Declarații venite de la Varșovia, Vilnius, București sau Tallinn avertizează asupra intențiilor revizioniste ale Moscovei. NATO își consolidează flancul estic, Statele Unite își reduc prezența în regiunea Mării Negre, iar UE discută despre întărirea capacităților de apărare la nivel comunitar.
În acest context, revenirea discuțiilor despre serviciul militar nu mai este doar un exercițiu teoretic, ci parte a unui val mai larg de măsuri ce urmăresc să sporească capacitatea de reziliență a statelor europene.
O Europă împărțită între necesitate și reticență
În Germania, dezbaterea a fost relansată de ministrul Apărării, care a propus un model „modernizat” de încorporare militară, ce ar combina voluntariatul cu selecția obligatorie în caz de necesitate. Argumentul central este că Bundeswehr, armata germană, nu dispune de suficienți militari activi pentru a face față cerințelor noii realități strategice.
Belgia, o țară care a renunțat la serviciul militar obligatoriu în 1994, discută acum reintroducerea unei forme de pregătire de bază pentru tineri, într-un context în care resursele umane ale armatei sunt insuficiente.
În România, tema serviciului militar revine periodic în atenție, mai ales în jurul discuțiilor despre „serviciul militar voluntar în termen”. Ministerul Apărării a insistat că nu intenționează reintroducerea obligativității, dar consideră necesară o pregătire minimală pentru populația tânără într-un climat regional tensionat.
Franța explorează acum ideea unui serviciu voluntar extins, în linia programului deja existent, Service National Universel, însă asociat mai clar cu o componentă de apărare. Guvernul de la Paris argumentează că societatea trebuie să fie pregătită pentru eventuale crize majore, iar tinerii ar trebui familiarizați cu noțiuni elementare de securitate.
Generația tânără: între neîncredere, anxietate și respingere
Reintroducerea serviciului militar ridică, însă, întrebări sensibile. Sondaje din mai multe state europene arată că tinerii privesc cu scepticism ideea de a fi chemați la arme. Pentru mulți dintre ei, armata nu mai reprezintă un reper de identitate civică sau o etapă firească în formarea personală, ci o instituție asociată cu disciplină rigidă, riscuri și incertitudine.
În plus, societățile europene s-au obișnuit cu un model profesionalizat al forțelor armate. Ideea de a reveni la încorporare pare, pentru o parte a opiniei publice, un pas înapoi. Pe rețelele sociale, numeroși tineri exprimă temeri legate de impactul asupra carierei, libertăților personale sau posibilitatea reală de a fi implicați într-un conflict armat.
Acest lucru creează o dilemă pentru guverne: cum pot mobiliza societățile pentru un efort de apărare coerent, într-un moment în care amenințările externe cresc, dar angajamentul civic și încrederea în instituții scad?
Discuțiile despre serviciul militar nu avansează uniform în Europa. În timp ce statele din Est percep Rusia drept cea mai mare amenințare la adresa securității lor, în Vest dezbaterea este mai nuanțată. Franța, Italia sau Spania nu simt aceeași presiune strategică imediată ca Lituania, Finlanda, România sau Polonia, țări care au deja sisteme de înrolare parțială sau totală.
Chiar și în interiorul UE există diferențe majore în ceea ce privește investițiile în apărare. Germania și Țările de Jos încearcă să recupereze rapid decalajele, în timp ce alte state stagnează. Iar ideea unui “Europe of Defence”, susținută puternic de Franța, avansează lent.
Pe fondul războiului din Ucraina, discuția despre pregătirea populației pentru situații de criză pare să capete o logică strategică inevitabilă. Nu este însă sigur că reintroducerea serviciului militar, fie el voluntar sau obligatoriu, va fi acceptată social sau politic în toate statele europene.
Este posibil ca în anii următori UE să adopte modele hibride: programe de voluntariat, pregătire civilă pentru situații de urgență, instruire militară de bază pentru cei care doresc, combinate cu politici de creștere a rezilienței societale.
Europa pare să intre într-o nouă eră de securitate, în care întrebările de altădată – „cine apără granițele?”, „cine este pregătit să lupte?” – reapar cu o forță pe care puțini și-o imaginau acum zece ani. Răspunsurile rămân, însă, în continuare extrem de complicate.
Programul este realizat de către platforma europeană ARTE și este disponibil în 10 limbi în urma unui parteneriat media intitulat EMOVE Hub. Proiectul este coordonat de ARTE și include publicațiile Balkan Insight (BIRN), Sinopsis (BIRN Romania), El País (Spania), Gazeta Wyborcza (Polonia), Internazionale (Italia), Ir (Letonia), Kathimerini (Grecia), Le Soir (Belgia) și Telex (Ungaria). Parteneriatul media este susținut prin fonduri europene în urma inițiativei DG CNECT „European Media Hubs” din cadrul programului EU’s Multimedia Actions
