Chiar dacă Ucraina nu mai recunoaște oficial existența limbii moldovenești, continuă să folosească în documente oficiale existența a două grupuri etnice: români și respectiv moldoveni
Un recent decret guvernamental – decizia nr. 1682 / 17 decembrie 2025 a Cabinetului de Miniștri al Ucrainei – a publicat Lista localităților în care locuiesc în mod tradițional persoane aparținând minorităților naționale.
Documentul, care ar trebui să asigure protecția drepturilor lingvistice și culturale ale comunităților istorice, perpetuează însă divizarea artificială a populației vorbitoare de limba română în două categorii distincte – „română” și „moldovenească”, relatează BucPress.
Conform datelor oficiale publicate, din cele 388 de localități recunoscute ca având populație semnificativă de etnie română, doar 83 sunt înregistrate ca având populație „românească”, în timp ce 305 localități sunt clasificate ca având populație „moldovenească”. Această separare reflectă rezultatele recensământului din 2001, bazat pe vechea politică sovietică de fragmentare a identității naționale românești.
Majoritatea covârșitoare a localităților etichetate drept „românești” se află în regiunile Transcarpatia și Cernăuți (în special nordul Bucovinei și ținutul Herța), în timp ce cele clasificate drept „moldovenești” sunt concentrate în ținutul Hotinului, regiunea Odesa și restul Ucrainei. Situația devine absurdă în cazul a 9 localități rurale din regiunea Cernăuți, unde pragul de 15% – prevăzut de lege – este depășit simultan atât de locuitorii declarați „români”, cât și de cei declarați „moldoveni” la recensământul din 2001. În acest context, se poate ajunge la situația în care indicatoarele rutiere și denumirile instituțiilor publice ar trebui să fie traduse atât în limba „română”, cât și în așa-numita limbă „moldovenească” – care, din punct de vedere lingvistic, sunt identice.
Cu toate acestea, documentul aduce și o veste bună: având în vedere că nu sunt prevăzute localități cu populație rusă, rețeaua de 379 de localități cu populație românească/„moldovenească” semnificativă devine cea mai mare și mai importantă din Ucraina care ar intra sub protecția legii. După cele românești urmează localitățile cu populație polonă (304), bulgară (128), maghiară (109) și altele.
Provocări pentru diplomația română
Implementarea acestei legi reprezintă o provocare majoră atât pentru autoritățile ucrainene, obligate să aplice prevederile legale în teritoriu, cât și pentru diplomația română, care are datoria de a monitoriza respectarea drepturilor comunității românești, consideră BucPress.
Fără o colaborare strânsă cu mediul asociativ românesc din Ucraina, o asemenea monitorizare devine aproape imposibilă, mai ales în regiunea Odesa, unde sunt concentrate 197 de localități, iar prezența consulară română este limitată la un consulat itinerant. Contextul de securitate din perioada de război complică și mai mult accesul diplomaților și politicienilor români în aceste zone.
Această situație face și mai urgentă adoptarea unei Strategii naționale a României pentru românii din Ucraina. O astfel de strategie ar trebui să includă:
- Mecanisme clare de monitorizare a implementării drepturilor lingvistice și culturale
- Sprijin pentru asociațiile românești locale
- Finanțare pentru proiecte educaționale și culturale
- Cooperare strânsă cu autoritățile ucrainene pentru depășirea divizării artificiale
Deși recunoașterea oficială a localităților cu populație semnificativă vorbitoare de limba română reprezintă un pas înainte, perpetuarea divizării artificiale în „români” și „moldoveni” rămâne o problemă serioasă. Această practică, moștenită din epoca stalinistă, nu reflectă realitatea lingvistică și culturală a comunității și creează confuzii administrative inutile, este concluzia articolului.
