România și Ucraina au semnat mai multe documente care, spun oficialii, ar consfinți că drepturile minorității românești din țara vecină vor fi mai bine protejate. Să privim însă lucrurile într-un context mai larg.
Context:
Pe 12 martie, la București, președinții României și Ucrainei – Nicușor Dan și Volodimir Zelenski – au semnat o serie de documente, respectiv un acord de parteneriat strategic între cele două țări, plus înțelegeri la nivel economic.
La nivel general, România și Ucraina și-au propus să colaboreze în ”domeniile politic, securitate și apărare, comerț și economie, infrastructură și conectivitate, energie, mediu, tehnic și științific, cultural, educațional și academic, precum și în alte domenii de interes reciproc”. Declarativ, Bucureștiul și-a reafirmat ”sprijinul deplin pentru o pace cuprinzătoare, justă și durabilă pentru Ucraina” și ”tragerea Rusiei la răspundere pentru crimele împotriva umanității”, iar practic cele două țări au convenit construcția a două linii electrice, producerea de drone militare în România sau folosirea capacităților de înmagazinare ale Ucrainei a gazului extras din Marea Neagră (Neptun Deep).
Detalii despre Parteneriat sunt aici: https://www.presidency.ro/files/userfiles/Documente/Parteneriat%20Strategic.pdf
Un capitol distinct al acordului se referă la protecția minorităților naționale din cele două țări, ”inclusiv protejarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase”.
Acest lucru urmează să se realizeze în conformitate cu Tratatul de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina (2 iunie 1997) și cu cele mai importante norme internaționale în vigoare.
Dincolo însă de limbajul diplomatic, lucruri concrete, relevante în acest domeniu nu se întrevăd.
România a punctat oarecum la nivel simbolic pentru că exact în aceeași zi în care se afla la București, președintele Zelenski a instituit prin decret oficial (nr 235/2026) Ziua Limbii Române în Ucraina. Aceasta va fi celebrată anual la 31 august, dată care coincide cu sărbătoarea limbii române celebrată în România și în Republica Moldova. Autoritățile de la Kiev subliniază că instituirea acestei zile are ca obiectiv conservarea și dezvoltarea identității lingvistice și culturale a cetățenilor Ucrainei.
Instituirea unei zile a limbii române este un deziderat vechi de cîteva decenii ale principalelor organizații ale etnicilor români din Ucraina.
Școala
O problemă delicată rămîne cea a școlilor de limbă română din Ucraina. Dacă se fac aproape trei ani de cînd Kievul a renunțat la folosirea termenilor de ”moldovean” și de ”limbă moldovenească” în documentele publice și puțin mai bine de doi ani de cînd oficial nu mai există școli moldovenești în regiunea Odesa, chestiunea școlilor unde se învață în limba română este departe de a fi rezolvată.
Asta pentru că în Ucraina s-a inițiat o reformă a sistemului de educație – se va trece de la vechiul sistem sovietic cu școli cu clase I-XI, la cel european, cu învățămînt primar, gimnazial și liceal pînă la clasa a XII-a, iar fiecare liceu academic ar trebui să aibă minimum 96 elevi – care va avea ca efect închiderea a mai multor școli, îndeosebi în comunitățile mai restrînse numeric. Iar acest lucru va afecta și pe etnicii români, care ar fi urmat să vadă cum din cele 20 de ”licee” românești ar fi rămas doar patru în 2027.
În conferința de presă de după semnarea Parteneriatului strategic, președintele Dan a spus că: „din perspectiva documentului semnat se face o excepție pentru minorități, ca să-și poată desfășura educația în localitatea lor în limba maternă. Aceste garanții oferite minorităților funcționează”.
Rămîne însă de văzut cum se va face efectiv acest lucru în condițiile în care comunitățile locale din Ucraina se confruntă cu lipsa banilor, a cadrelor didactice și cu reducerea numărului de copii care studiază.
Biserica
O altă problemă ce afectează etnicii români din Ucraina este situația Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Українська православна церква, UPȚ), biserică de care aparțin majoritatea acestora.
În august anul trecut, UPȚ a fost declarată ca fiind afiliată Patriarhiei Moscovei, organizație interzisă în Ucraina.Kievul și-a justificat decizia prin faptul că UPȚ ar constitui un instrument de influență al Kremlinului, un pericol la adresa securității naționale și al unității statului.
Numeroși etnici români sînt legați tradițional de UPȚ și nu vor să renunțe la apartenența la această biserică. Conform unui sondaj realizat de către Institutul de Studii Politice și Capital Social, cu sediul la Cernăuți, cam jumătate dintre membrii comunității au declarat că frecventează serviciile divine în limba română la Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ). Alți 29% dintre respondenți au precizat că sînt creștini, dar nu frecventează servicii divine.
Au fost numeroase cazurile în care membri ai comunităților românești au avut de suferit ca urmare a apartenenței lor la UPȚ: au fost tentative de preluare a unor lăcașuri de cult, unii preoți au fost trimiși pe front (desi preoții ce aparțin de celelalte biserici sînt scutiți de serviciul militar), cei care au susținut ideea înființării unei Biserici Ortodoxe Române din Ucraina (BORU), subordonată canonic Patriarhiei de la București – demers perfect legal – s-au izbit pînă acum de un zid al tăcerii sau indiferenței din partea autorităților ucrainene.
Ideea constituirii BORU este susținută oficial din martie 2024 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În acest context complicat, Parteneriatul strategic semnat de România și Ucraina își propune ”un dialog constant între agențiile guvernamentale (ale celor două țări – n.e) responsabile de afacerile religioase și facilitarea contactelor între biserici, culte religioase și organizații, respectînd pe deplin separarea dintre Biserică și Stat”.
Mai multe detalii nu au fost oferite. Rămîne de văzut ce se va întîmpla pe viitor
