În Uniunea Europeană se tot vorbește despre cum ar putea fi făcute mai sustenabile centrele de date, al căror număr – bazat pe o necesitate stringentă – este într-o creștere continuă. Este posibil acest lucru? O companie finlandeză oferă câteva soluții în acest sens.
Pentru cineva care călătorește cu avionul spre Helsinki, privirea îi este atrasă la un moment dat de un crater uriaș săpat în pământ. S-ar putea crede că este o exploatare minieră la suprafață, se arată într-un articol publicat de către The European Correspondent. Dar nu, este vorba de altceva: Microsoft construiește în apropiere de capitala Finlandei un uriaș complex de centre de date.
Până acum, majoritatea centrelor de date din Europa au fost construite în Europa Centrală sau de Vest , însă „boom-ul AI” stimulează acum construcția de centre de date în țările europene cu electricitate ieftină și obținută din surse regenerabile: în special în țările nordice, Spania și Portugalia.
În prezent, în Uniunea Europeană se află aproximativ 3.000 de centre de date (vezi și o hartă disponibilă aici). Comisia Europeană își propune să tripleze capacitatea centrelor de date din UE până în 2035.
Este un obiectiv ambițios, dar, chiar dacă va fi atins, această triplare ar însemna în continuare doar o fracțiune din capacitatea existentă în SUA sau China. O provocare și mai mare este integrarea centrelor de date în sistemul energetic fără a sacrifica tranziția Europei către energie curată.
Comisia Europeană pregătește în prezent un sistem de evaluare a sustenabilității pentru centrele de date din UE, folosind același sistem de etichetare pe care îl vedem la electrocasnice, de la verde – A la roșu – G. Începând din vara lui 2027, sistemul va clasifica eficiența energetică și utilizarea apei de către centrele de date.
Introducerea acestor standarde este modalitatea prin care UE încearcă să determine companiile Big Tech să fie mai transparente. Se așteaptă ca eticheta să fie ulterior corelată cu finanțarea europeană, pentru a stimula operatorii centrelor de date să își desfășoare activitatea într-un mod cât mai sustenabil.
Dar planul are o breșă majoră: sistemul de evaluare se va baza pe date colectate și raportate chiar de operatori, companii cunoscute pentru faptul că evită să ofere informații despre impactul real al activităților lor asupra mediului.
Până acum, doar 36% dintre centrele de date obligate să raporteze Comisiei Europene informații privind eficiența energetică au ;i făcut-o.
Și mai problematic este faptul că impactul total asupra mediului al acestor centre este complex și dificil de verificat: de la căldura degajată în atmosferă până la consumul și poluarea apei, precum și impactul centralelor electrice utilizate pentru alimentarea lor.
Ce alimentează „bestia” centrelor de date?
În timp ce Uniunea Europeană elaborează scheme și reglementări, dezvoltatorii de centre de date promit să își asigure alimentarea din operațiuni cu energie regenerabilă, cu emisii reduse de carbon sau cu energie nucleară. Jon Summers, profesor și coordonator științific pentru centre de date la Research Institutes of Sweden, confirmă că marile companii de tehnologie contribuie într-adevăr la dezvoltarea sectorului regenerabilelor.
„Companii precum Microsoft sau Google vin și investesc bani în dezvoltarea energiei regenerabile. Poate că nu este energia pe care o folosesc mereu, dar contribuie la dezvoltarea acesteia”, a declarat Summers.
Însă, pe măsură ce tot mai multe proiecte de centre de date sunt aprobate pe continent, este clar că dezvoltarea energiei regenerabile și modernizarea rețelelor vor avea dificultăți în a ține pasul cu boom-ul centrelor de date în următorii ani.
Operatorii caută deja din ce în ce mai mult conexiuni directe la centrale electrice pe gaze. Asociația Europeană a Centrelor de Date, ai cărei membri includ Amazon, Google și Microsoft, pledează pentru utilizarea energiei produse în centrale pe gaze pentru a susține dezvoltarea AI, „în timp ce rețelele, reactoarele nucleare și capacitățile de stocare a energiei regenerabile recuperează decalajul”.
În Irlanda, unul dintre principalele hub-uri europene pentru AI, centralele electrice pe combustibili fosili sunt deja repuse în funcțiune, iar planurile pentru construirea unora noi sunt în pregătire. Însă creșterea utilizării gazelor în sistemul energetic contravine direct angajamentelor climatice ale Europei și eforturilor de a reduce dependența de importurile costisitoare de combustibili fosili.
Putem face lucrurile mai bine?
În locul centrelor de date de mari dimensiuni alimentate cu gaze, precum cele din SUA, o rețea formată din centre mai puține, mai mici și mai bine distribuite ar putea fi mai potrivită pentru sistemul energetic european, spune Summers.
Există însă și alte modalități de a reduce impactul negativ al acestor centre.
După ce a aterizat în Finlanda, reporterul TEC a vizitat o centrală de pompe de căldură operată de compania energetică finlandeză de stat Fortum, aflată chiar lângă șantierul centrului de date pe care îl văzuse din avion.
Amplasarea nu este întâmplătoare: după finalizarea centrului de date, cea mai mare parte a căldurii reziduale produse de acesta va fi recuperată aici și introdusă în sistemul local de încălzire centralizată, în loc să fie pur și simplu eliberată în atmosferă.
Sute de kilometri de conducte subterane furnizează căldură pentru aproximativ 250.000 de gospodării din zona Helsinki. Fortum va folosi centrul de date aflat în apropiere pentru a furniza aproximativ 40% din această căldură, conform companiei. Există un rezervor înalt de 40 de metri, care poate stoca 20.000 de metri cubi de apă fierbinte. Acesta funcționează ca un sistem de stocare a căldurii, care poate fi utilizat în perioadele de consum maxim, de exemplu, în serile de iarnă, când locuitorii Helsinkiului se întorc de la serviciu și sunt nerăbdători să se bucure de obișnuita lor sesiune de saună sau de o baie fierbinte.
Soluții precum cea implementată de Fortum nu pot fi însă replicate cu ușurință peste tot. Ea se bazează pe existența unor sisteme de încălzire centralizată, care deocamdată sunt răspândite mai ales în Europa de Nord și Centrală.
Având în vedere multitudinea și diversitatea impactului asupra mediului generate de sistemele AI, inclusiv riscul ridicat de deficit de apă în regiunile deja afectate de stres hidric, vom avea nevoie de mult mai multe soluții inovatoare pentru a rezolva puzzle-ul AI, astfel încât acesta să fie cât mai sustenabil.
Acest articol a fost tradus cu IA (dar editat ulterior) și folosește o imagine generată tot de Inteligența Artificială
