Scriitoarea și filozoafa albaneză Lea Ypi a vorbit într-un interviu pentru Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) despre importanța explorării libertății și a demnității, totul prin prisma destinului bunicilor săi, persecutați de către regimul comunist de la Tirana.
De-a lungul copilăriei sale, Lea Ypi a știut că părinții ei „vorbesc pe ascuns”. „Copilăria mea a fost plină de mistere legate de familia mea”, își amintește ea.
Ypi, autoarea apreciatelor memorii din 2021 Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei (ediția română aici) și, mai recent, a volumului Dezonoare. O viață reconstituiță (aici), avea 11 ani când comunismul s-a prăbușit în Albania. Abia mai târziu a aflat despre suferințele îndurate de bunicii săi sub regimul stalinist al lui Enver Hoxha.
„Am crescut ca o fată din vremea comunismului, un copil care credea în adevărurile acelui sistem, în timp ce înțelegeam că există ceva în familia mea care nu era tocmai așa cum îl vedeam eu”, a declarat Ypi într-un interviu acordat BIRN în timpul unei vizite la Pristina, unde a fost invitată ca lector la Seminarul Internațional anual de Limbă, Literatură și Cultură Albaneză.
„Dar familia mea nu vorbea despre aceste lucruri; era un subiect tabu . Nu mi s-a spus niciodată că bunicul meu fusese în închisoare”, a explicat ea. „Consecințele acestor persecuții împotriva familiei au fost purtate de generațiile mai tinere, astfel că nu era ceva ce putea fi spus sau discutat deschis”.
Când Ypi a găsit online o fotografie veche în care bunicii ei își petreceau luna de miere într-o stațiune din Italia, în 1941, a început să cerceteze originile acesteia, reconstituind povestea în Dezonoare, publicată anul trecut de Penguin Books.
„O parte a cărții este o saga de familie bazată pe povestea bunicii mele”, a spus Ypi. „Este o poveste filosofică despre semnificația morală și politică a umanității și, totodată, un fel de istorie politică a Balcanilor, de la prăbușirea imperiilor la căderea comunismului, vorbind astfel despre consecințele schimbării sistemelor politice asupra vieții oamenilor”.
„Un important gânditor politic”
La sfârșitul lunii august, Ypi a primit Premiul Hannah Arendt pentru Gândire Politică 2026, acordat de Institutul pentru Științele Umane din Viena (IWM), o distincție care îi recompensează pe cei care contribuie la dezvoltarea gândirii și acțiunii politice în tradiția istoricului și filosofului germano-american.
Juriul a descris-o pe Ypi drept „unul dintre cei mai importanți gânditori politici ai timpului nostru”, a anunțat IWM, subliniind „capacitatea sa de a pune reflecția filosofică în dialog cu experiența politică și istorică”.
Născută în Albania, ea a plecat din țară în 1997, când aceasta se afla într-o perioadă de mari tulburări civile. A emigrat în Italia, unde a absolvit Filosofia și Literele la Universitatea La Sapienza din Roma. Acum în vârstă de 46 de ani, Ypi este profesoară Ralph Miliband de Politică și Filosofie la London School of Economics and Political Science și membră a British Academy.
Bunica sa, Leman, renunțase la viața aristocratică pe care o ducea la Salonic, în Grecia, pentru a se căsători cu bunicul lui Ypi, Asllan.
Dar, odată cu instaurarea comunismului în Albania, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Asllan a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „agitație, propagandă și colaborare cu anglo-americanii”, ca membru al Grupului Deputaților, format din 24 de parlamentari și intelectuali anticomuniști.
Bunica sa a fost obligată să muncească într-o cooperativă agricolă de stat, una dintre întreprinderile de colectivizare forțată din mediul rural create de Hoxha după abolirea proprietății private asupra terenurilor.
„A venit la Tirana când era o fată tânără, singură, în căutarea propriei vieți și a independenței”, spune Ypi. „Viața bunicului și a bunicii mele sunt un mod de a reflecta asupra conceptului de demnitate și asupra a ceea ce înseamnă să-ți protejezi demnitatea chiar și în circumstanțe politice și istorice extreme, în care totul este împotriva individului”.
Lupta kosovarilor pentru libertate și egalitate
Întrebată dacă astăzi se simte tratată corespunzător meritelor sale, trăind în Marea Britanie și predând la una dintre cele mai prestigioase universități din țară, Ypi a răspuns: „Spun că nicio persoană nu este pe deplin liberă sau nu are un statut egal într-o societate care nu respectă la fel pe toată lumea. Desigur, există aspecte ale integrării care sunt prezente și foarte importante, dar există și alte aspecte în care nu suntem egali pentru că vorbim o limbă diferită; de exemplu, nu am aceeași capacitate de exprimare în limba engleză.
„Există întotdeauna dimensiuni ale inegalității care te însoțesc de-a lungul vieții, în pofida egalităților pe care le întâlnești”, a adăugat ea.
Există două dimensiuni ale libertății, a continuat Ypi: „Una internă, care este libertatea responsabilității morale pe care o simțim, pe care o avem întotdeauna și pe care nu o pierdem niciodată, și o dimensiune externă, care este ceea ce ne este garantat de instituții.
„Iar în spațiul dintre aceste dimensiuni se află libertatea ca ideal și libertatea ca ideologie, acea cerere de schimbare și componenta critică ce îi determină pe intelectuali, activiști și oameni obișnuiți să lupte pentru libertate în afara lor”.
Ca exemplu, Ypi a invocat rezistența albanezilor din Kosovo la represiunea exercitată de Serbia sub conducerea lui Slobodan Milošević în anii 1990, care a culminat cu eliberarea Kosovo în 1999, cu ajutorul NATO.
„Tocmai această responsabilitate, acest sentiment al responsabilității morale, această recunoaștere a libertății interioare au determinat rezistența kosovară să lupte, să ceară demnitate și această recunoaștere din partea restului lumii. Asta reprezintă, de asemenea, un exemplu de speranță pentru toți cei care, în condiții represive, luptă și uneori se descurajează, spunând că nu merită să lupți pentru libertate în timp ce alții o au la îndemână”, a mai spus Ypi.
Protestele albaneze „schimbă ceva”, dar nu pot schimba totul
Într-un articol de opinie publicat în The Guardian în iunie, Ypi a lăudat protestele aflate în desfășurare în Albania împotriva modului în care guvernul ocolește regulile și manifestă dispreț față de protecția mediului pentru a aproba construirea unor complexe turistice de lux pe litoralul țării. Unul dintre proiecte este asociat cu Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump.
La aproape trei luni de la începutul așa-numitei Revoluții Flamingo, numărul participanților la proteste a scăzut, dar oamenii continuă să iasă în stradă pentru a cere demisia premierului Edi Rama, aflat la putere de 13 ani.
Ypi și-a exprimat prudența în privința rezultatului final. Deși astfel de proteste „schimbă ceva”, a spus ea, „nu ar trebui să ne așteptăm ca un protest să schimbe totul”.
„Este important să ținem vie dorința de a avea democrație și, pentru mine, protestele care generează această voință democratică sunt foarte importante și ar trebui susținute, chiar dacă, în același timp, suntem conștienți de limitele acestor tipuri de proteste în toate țările lumii.”
Acum Lea Ypi spune că lucrează la o a treia carte. „Mai mult decât despre familie, aceasta este o poveste despre imigrație”, a declarat ea. „Cartea începe acolo unde se termină Liberă și vorbește despre eforturile imigranților de a se integra în mod egal în societatea în care au ajuns.
„Desigur, unele dintre povești sunt personale, dar, ca întotdeauna, este un amestec de povești personale, filosofie și istorie politică a Europei, în acest caz, de la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000”.
