Război hibrid sau chiar atentate cu impact real. Cam așa arată modul în care Rusia ”atacă” Uniunea Europeană, simultan pe mai multe fronturi. Contra-măsurile nu au întârziat, dar pentru mulți, acest lucru nu este suficient. Mai multe detalii pe acest subiect în materialul video ARTE Săptămânal
De la drone pe aeroporturi și incendierea fabricilor până la atacuri asupra infrastructurii energetice, Rusia folosește o gamă largă de tactici împotriva țărilor Uniunii Europene.
Mulți europeni consideră că răspunsul de până acum al Uniunii, desfășurat în principal la nivel diplomatic, nu este suficient și cer măsuri comune mai ferme.
Însă nu toate statele membre ale UE ar dori escaladarea unui conflict.
CONTEXT:
De la drone care perturbă activitatea aeroporturilor și incendierea unor fabrici până la atacuri asupra infrastructurii energetice și campanii de sabotaj, Rusia folosește o gamă tot mai largă de tactici pentru a pune presiune asupra statelor europene. Aceste acțiuni, desfășurate adesea sub forma unui conflict militar convențional, au devenit una dintre cele mai mari provocări de securitate pentru Uniunea Europeană.
În locul unor atacuri militare directe, Moscova recurge la ceea ce oficialii europeni și experții numesc „război hibrid”: operațiuni de influențare a opiniei publice, atacuri cibernetice, dezinformare, sabotaj, spionaj, interferență electorală și folosirea unor intermediari sau a unor persoane recrutate online. Scopul nu este întotdeauna provocarea unor pagube majore, ci mai degrabă crearea unei stări permanente de nesiguranță și testarea capacității statelor occidentale de a reacționa.
Europa este vulnerabilă tocmai pentru că o mare parte a infrastructurii sale critice este dificil de protejat în totalitate. Centralele electrice, rețelele de transport, conductele, cablurile submarine, porturile, fabricile și aeroporturile sunt numeroase, iar securizarea fiecărui obiectiv ar necesita resurse uriașe. În același timp, o parte dintre operațiunile atribuite Rusiei sunt concepute astfel încât autorii să poată fi dificil de identificat sau să păstreze o anumită distanță față de Kremlin.
În ultimii ani, mai multe state europene au raportat incidente suspecte. În Germania, Franța, Polonia, statele baltice și țările nordice au fost investigate cazuri de incendieri, atacuri cibernetice sau operațiuni de influență despre care autoritățile au bănuit că ar fi ca urmare a implicării unor rețele legate de Rusia. În alte cazuri, drone sau obiecte neidentificate au ajuns în apropierea unor infrastructuri sensibile, obligând autoritățile să își regândească sistemele de supraveghere și protecție.
România se află într-o poziție deosebit de sensibilă. Războiul din Ucraina se desfășoară la granița sa, iar porturile de la Dunăre și Marea Neagră, bazele militare, infrastructura energetică și instalațiile industriale pot deveni ținte atractive pentru operațiuni de intimidare sau sabotaj. Incidentele cu drone în apropierea teritoriului românesc au arătat deja că războiul poate produce efecte directe asupra securității țării, chiar dacă România nu este parte beligerantă.
O problemă suplimentară este apariția unor rețele de operativi fără o legătură evidentă cu serviciile de informații ruse. Persoane recrutate prin intermediul rețelelor sociale pot primi bani, instrucțiuni sau echipamente pentru a executa operațiuni punctuale. Pentru Moscova, această metodă are avantajul negării facile: dacă un incendiu sau un act de sabotaj este comis de un individ aparent independent, demonstrarea unei legături directe cu statul rus devine mult mai dificilă.
În fața acestor amenințări, UE a răspuns până acum în principal prin condamnări politice, sancțiuni și măsuri diplomatice. Bruxelles-ul a extins regimul de sancțiuni împotriva persoanelor și organizațiilor considerate implicate în activități hibride și a încercat să consolideze cooperarea dintre serviciile de informații și instituțiile responsabile de securitatea cibernetică.
Pentru unii oficiali și experți, însă, aceste măsuri nu sunt suficiente. Ei susțin că Rusia interpretează lipsa unei reacții ferme drept slăbiciune și că fiecare operațiune care rămâne fără consecințe crește riscul unei noi provocări. Din această perspectivă, UE ar trebui să dezvolte o politică comună de descurajare, care să permită un răspuns rapid și coordonat la atacurile hibride, indiferent de statul membru vizat.
Dar aici apare una dintre cele mai dificile probleme politice ale Europei. Nu toate statele membre sunt dispuse să meargă la fel de departe. Țările din estul UE, aflate mai aproape de Rusia și de frontul ucrainean, tind să vadă amenințarea ca fiind imediată și existențială. Alte guverne, în special cele preocupate de impactul economic al sancțiunilor sau de riscul unei confruntări directe cu Moscova, preferă o abordare mai prudentă.
Această diferență de percepție complică apariția unei strategii europene unitare. În timp ce unii cer „linii roșii” mai clare și costuri mai mari pentru Kremlin, alții se tem că o reacție excesivă poate transforma un conflict indirect într-o confruntare deschisă între Rusia și NATO.
Dilema Europei este, astfel, mai complicată decât simpla alegere între fermitate și diplomație. UE trebuie să demonstreze că își poate apăra infrastructura, instituțiile și societățile fără să răspundă fiecărei provocări într-un mod care ar putea alimenta escaladarea conflictului.
În acest război din umbră, obiectivul Moscovei ar putea fi tocmai exploatarea acestor deficiențe. Dacă fiecare incident produce dezbateri despre cine trebuie să reacționeze, cât de ferm și până unde poate merge răspunsul, Rusia poate obține un avantaj fără să tragă un singur foc de armă.
Pentru Europa, adevărata provocare este, prin urmare, să găsească un echilibru între descurajare și controlul escaladării. Iar acest echilibru devine cu atât mai greu de găsit cu cât granița dintre pace și război este tot mai dificil de definit.
Programul este realizat de către platforma europeană ARTE și este disponibil în 10 limbi în urma unui parteneriat media intitulat BEAM. Proiectul este coordonat de ARTE și include publicațiile Balkan Insight (BIRN), Sinopsis (BIRN Romania), El País (Spania), Gazeta Wyborcza (Polonia), Internazionale (Italia), Ir (Letonia), Kathimerini (Grecia), Le Soir (Belgia) și Telex (Ungaria). Parteneriatul media este susținut prin fonduri europene în urma inițiativei DG CNECT „European Media Hubs” din cadrul programului EU’s Multimedia Actions
