Bulgaria. Cazul Kristeva

A colaborat scriitoarea franco-bulgară Julia Kristeva cu fosta Securitate de la Sofia?
Foto: Ramin Khatibi / Unsplash

Este o întrebare care nu are un răspuns simplu în acest moment. Să vedem însă cum stau lucrurile, încercînd o trecere în revistă a principalelor informații pe acest subiect.

La sfîrșitul lui martie, Julia Kristeva a fost acuzată de către autoritatea bulgară de studiere a arhivelor fostei Securități că a fost recrutată în 1971 sub numele de cod «Sabina» de serviciile secrete comuniste de la Sofia.

Dosarul ei cuprinde două volume de material personal și unul de material operativ, șeful ei era locotenentul Ivan Dimitrov Boșikov, potrivit COMDOS (autoritatea bulgară de studiere a arhivelor fostei Securități), relatează Deutsche Welle.

Motivul verificării dosarului scriitoarei a fost rolul acesteia de editor al săptămânalului bulgar «Literaturen Vestnik» după 1995. Autoritatea bulgară amintită verifică mai multe grupuri profesionale, printre care și editori și redactori-șefi din toată presa. Verificările ar trebui să facă lumină cu privire la colaboratorii serviciilor secrete comuniste până în 1991.

Nu sunt prevăzute pedepse sau urmăriri penale pentru persoanele deconspirate. După cercetarea celor care au condus publicația „Literaturen Vestnik“, COMDOS a constatat că Kristeva a colaborat cu departamentele 3 și 4 ale fostei Securități bulgare în calitate de „agentă și colaboratoare secretă“. Autoritatea de studiere a arhivelor nu a dat detalii privind tipul și durata activității doamnei Kristeva în slujba serviciilor secrete comuniste bulgare.

Pe de altă parte, nici unul din aceste documente nu poartă semnătura Juliei Kristeva, toate fiind așa-zise rapoarte – merită notat, cu informații benigne despre mediile intelectuale franceze – ce ar fi fost redactate pe baza spuselor ei la întîlniri cu informatori bulgari la Paris.

Julia Kristeva a reacționat imediat după publicarea așa-zisei fișe de recrutare declarînd pentru revista Nouvel Observateur că pretinsa sa angajare ar fi „nu numai grotescă și falsă” dar și „defăimătoare”. „Cineva vrea să-mi facă rău”, nota scriitoarea, adăugînd că găsește „de-adreptul extraordinar că cei din Comitet care au citit acele afirmații nedovedite, nu s-au gîndit o clipă că Serviciile secrete ar fi putut să mintă.”, conform Europa Liberă.

O zi mai tîrziu, după publicarea la Sofia a dosarului incomplet, Kristeva transmitea cotidianului „Le Monde”, prin avocatul ei, că „nu a aparținut niciodată vreunui serviciu de informații, și nici nu este autoarea vreunui raport de orice natură ar fi el.”

Până acum, munca prestată de COMDOS a fost mereu curată. De aceea, este greu de crezut că autoritatea ar fi calomniat-o voit sau neintenționat pe scriitoarea apreciată la nivel mondial (inclusiv în Bulgaria). Este vorba de ruptura dramatică de care au suferit intelectualii din Europa de Est în timpul Războiului Rece, care a făcut ca personalități marcante din RDG, Polonia, Cehia, Bulgaria sau România să fie ruinate după ce s-a aflat că au colaborat cu serviciile secrete comuniste. Este vorba și de frică, conformism, șantaj, ignoranță.

Foto: David Monniaux/ Wikimedia Commons

Ce să se fi întâmplat în cazul Juliei Kristeva, astăzi în vîrstă de 76 de ani, una din cele mai active și prolifice intelectuale a ultimilor decenii, cu peste 30 de cărți publicate pe teme de la lingvistică, psihanaliză, teorie literară și feminism, pînă la literatură și memorialistică? O intelectuală foarte ambițioasă în tinerețe, Kristeva primește în 1965 o bursă la Paris pentru continuarea studiilor. Lucru neobișnuit pentru anii ’60, dar nu neapărat suspect.

Kristeva se conectează repede cu scena intelectuală (de stânga) din Franța, se căsătorește cu cunoscutul scriitor francez Philippe Sollers și se preocupă de teme la modă pe atunci precum feminismul, psihanaliza și discursul poststructural.

În 1971, un reprezentant al serviciilor secrete externe ale Bulgariei bate la ușa ei. După o discuție amicală i se cer informații suplimentare despre scena intelectuală franceză. O cerere dublată probabil de o aluzie la rudele din Bulgaria ale scriitoarei. „Știți deja că familia unei persoane care a fugit din țară ar putea avea probleme…“ – cam așa mergeau lucrurile pe atunci.

E foarte posibil ca tânăra femeie, care deja simpatiza serios la acea vreme cu stânga comunistă internațională (inclusiv cu Mao), să considere cererea primită nu doar nepericuloasă, ci și demnă de a fi susținută: totul ar sluji cauzei anti-capitaliste. În anii următori, ea ar fi putut redacta câteva rapoarte inocente despre viața intelectuală de la Paris – uitând repede de agentul simpatic care a vizitat-o. El însă nu a uitat-o pe ea. Rapoartele ei sunt îndosariate conștiincios în documentul cu nume de cod „Sabina“, care acum a fost scos la iveală.

Să încheiem cu considerațiile lui Hristo Hristov, un jurnalist bulgar specializat pe subiect, care – citat de BalkanInsight.com – a spus că pentru a înțelege relația dintre statul totalitar bulgar și Kristeva trebuie înțeles cum se raporta regimul comunist la bulgarii aflați în străinătate. ”Aceștia erau împărțiți în două mari categorii: cei loiali comunismului și, repesctiv, trădătorii de țară, inamici ai regimului. Cei dintîi au avut parte foarte rar de restricții și s-au putut întoarce în Bulgaria. Ceilalți, dacă s-au întors, au fost condamnați, fiind considerați trădători.

Pentru Hristov, doamna Julia Kristeva face parte, indiscutabil, din prima categorie. În dosarul de la COMDOS se spune la un moment dat că ea a avut ”în general o atitudine corectă din punct de vedere ideologic” față de regimul comunist.

Așadar, fără a trage o concluzie definitivă, putem spune că deși uneori motivele și contextele unor atitudini sunt mai greu de înțeles, putem să nu fim de acord cu ele. Asta chiar dacă nu le putem percepe din interior.

 

Sinopsis
Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.